Tag Archives: Istoria Angliei

Creştinismul şi germanismul în Anglia

Începând din secolul al VIII-lea, întreaga Anglie face parte din biserica romană. Regii se reazemă pe biserică, în primul rând pentru că sunt credincioşi, dar şi pentru că înţeleg că această biserică, moştenitoare a tradiţiilor imperiale, le aducea o ierarhie, o organizare şi o experienţă care le lipseau. Vreme îndelungată episcopii şi arhiepiscopii vor fi miniştrii fireşti ai regelui. Biserica, dinspre partea sa, susţine monarhiile, ea având nevoie de o putere temporală care să impună respectarea legilor sale. Pentru papalitate este o dovadă de mare tărie că a putut întemeia în Anglia şi Germania biserici noi şi supuse. Bisericile din …

Read More »

Moravuri şi idei ale restauraţiei din Anglia

Firea omenească e nevoită să oscileze în jurul unor sentimente destul de statornice. Constrângerea pe care puritanii o impuseseră pasiunilor trebuia să fie urmată de o destindere. Se înţelege de ce cavalerii, persecutaţi timp de 20 de ani, au resimţit o firească repulsie faţă de moravurile şi ideile din pricina cărora au avut atâta de suferit şi de ce, în reacţia lor, au depăşit măsura. La curtea lui Carol al II‑lea, ura faţă de ipocrizie a mers până la dispreţul decenţei. Pentru că se terminase cu feţele acelea întunecate şi cu moda părului scurt care se înstăpâniseră la Westminster, Whitehall …

Read More »

Revolta ţăranilor englezi din 1381

Domnia lui Eduard al III-lea începuse printr-un lung şir de victorii maritime şi militare. Curajul personal al regelui şi al fiului său mai mare, Prinţul Negru, făcuse din ei eroi naţionali. Cincisprezece ani după tratatul de la Bretigny, Anglia nu mai era decât o ţară umilită şi nemulţumită. Bătrânul rege se ramolea în braţele unei frumoase cameriste, Alice Perrers, căreia îi dăruia bijuteriile coroanei. Prinţul Negru, bolnav, după multe lupte a trebuit să părăsească pe o litieră guvernământul Aquitaniei şi se stingea încet, încet. Al treilea fiu al regelui, Ioan de Gand, redutabilul duce de Lancaster, se aliase cu Alice …

Read More »

Ciuma neagră şi urmările ei în Anglia

Începutul războiului de 100 de ani constituie pentru Anglia o perioadă de aparentă prosperitate. Furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave fac avere. Jefuirea Normandiei duce la îmbogăţirea soldaţilor şi a familiilor lor. Nevoia de bani a regelui permite oraşelor şi indivizilor să cumpere libertăţi la preţuri convenabile. Situaţia vilanului, cu un secol înainte încă, începuse a se schimba cu repeziciune. Sistemul obligaţiilor în muncă fusese stânjenitor pentru ţăran, pe care-l împiedica să-şi lucreze pământul propriu. Dar nu era nici foarte comod pentru administratorul seniorului, care trebuia să organizeze munca folosind o mână de lucru intermitentă şi lipsită de răspundere. …

Read More »

Parlamentul cel Lung

Parlamentul cel Lung (Long Parliament) este o sesiune a Parlamentului englez, convocată în noiembrie 1640 de Carol I, numită astfel pentru a o deosebi de Parlamentul cel Scurt (Short Parliament) din aprilie-mai 1640. Carol urmărea obţinerea de bani pentru susţinerea războiului împotriva scoţienilor. Parlamentul s-a împotrivit, cauzând demisia consilierilor regali, şi a votat un act care-i interzicea dizolvarea fără acordul membrilor săi. Tensiunile între rege şi Parlament s-au intensificat, până când a izbucnit Războiul civil englez (1642). În urma înfrângerii regelui (1646), armata, condusă de Thomas Pride, şi-a însuşit puterea politică şi în 1648 a alungat toţi membrii Parlamentului celui …

Read More »

Convertirea anglo-saxonilor

Religia anglo-saxonilor nu era lipsită de o frumuseţe aspră. Ea era constituită din ansamblul legendelor povestite în Edda, Biblia nordului. Zeii Odin, Thor, Freya (care au dat, în englezeşte, numele lor unor zile ale săptămâni: Wednesday, Thursday, Friday) trăiau în Walhalla, paradisul în care fecioare războinice, Valkirii, transportau luptătorii ucişi pe câmpul de bătaie. Astfel cei viteji erau recompensaţi, trădătorii şi mincinoşii pedepsiţi, cei violenţi iertaţi. Religia pierdu mult din prestigiul său, prin emigrare. Era legată de meleagurile, pădurile, fluviile Germaniei. Wieland, făurarul, nu mai era, în Britania, decât un simplu exilat. Tagma preoţilor era la saxoni puţin numeroasă şi …

Read More »

Dificultăţile postbelice din Anglia

E firesc ca un război îndelungat, chiar victorios, să fie urmat, după scurta destindere pe care o dă triumful, de zile de nemulţumire şi de dezordine. Poporul care a acceptat să facă mari sacrificii a aşteptat de la victorie mari binefaceri. Or, pacea a adus cu sine, odată cu ruperea echilibrului artificial care s‑a stabilit în timpul războiului, o criză economică care s‑a transformat repede într‑o criză politică. Din 1816 până în 1821, Anglia a cunoscut 5 ani grei. Îndată după încheierea păcii, scăzură toate preţurile. Grâul, care ajunsese până la 120 de şilingi quarter‑ul, scăzu sub 60 de şilingi. …

Read More »

Invaziile daneze şi efectele lor în Anglia

În anul 787 Cronica anglo-saxonă pomeneşte pentru întâia oară de sosirea în Anglia a trei corăbii cu bărbaţi din nord veniţi din „ţara hoţilor”. Reeve-ul din satul cel mai apropiat, neştiind cine erau oamenii aceia, se duse în întâmpinarea lor călare, cum era de datoria lui, şi fu ucis. Şase ani de tăcere au urmat după acest omor, apoi, începând din anul 793, scurtele note anuale ale cronicii conţin aproape fiecare relatări cu privire la incursiuni ale „păgânilor”. Ba jefuiesc o mănăstire şi-i masacrează pe călugări, ba „oştile păgâne au produs ravagii printre northumbrieni”. Câteodată cronicarul notează cu satisfacţie că …

Read More »

Oliver Cromwell la putere

Oliver Cromwell, rămăşiţa de parlament şi armata rămaseră în fruntea unei Anglii ostile şi indignate, pe care trebuiau totuşi s‑o guverneze. În această ţară legalistă nu mai exista nici o putere legală. Judecându-l pe Carol I, parlamentul afirmase: Comunele Angliei adunate în parlament, alese de popor şi reprezentându-l, constituie forţa supremă şi tot ce hotărăsc ele are putere de lege chiar şi fără consimţământul lorzilor şi al regelui. Dar această ficţiune nu înşela pe nimeni. În ce măsură rămăşiţele unui parlament vechi de 9 ani, alese nu de popor, ci de soldaţi, reprezentau naţiunea? Oamenii aceştia se aflau la Westminster …

Read More »

Schismă şi prigoană în Anglia

Această ruptură ar fi fost mai puţin brutală dacă Henric al VIII-lea n-ar fi avut şi alţi consilieri decât pe Thomas More şi Cranmer. More, bărbat cu o înaltă conştiinţă, n-ar fi acceptat decât o reformă înţeleaptă şi moderată; Cranmer, prea slab pentru a fi rău, ar fi negociat şi ar tot fi amânat. Thomas Cromwell fu cel care jucă rolul lui Narcis al acestui Neron, rolul lui Iago al acestui Othello. Era un bărbat scund, lat în spate, urât, aspru, cu obrazul porcin, ochii pe jumătate închişi, gura răutăcioasă. Începuse ca negustor de lână şi călcător de postav la …

Read More »