Tag Archives: Ion Barbu – opera literară

Oul dogmatic, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar)

Ion Barbu, pe numele său adevărat Dan Barbilian, cu performanţe certe în matematică, a devenit poet din ambiţia de a-i demonstra colegului şi prietenului său, Tudor Vianu, că poate scrie şi literatură. Lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire, relaţia dintre matematică şi poezie: „Ca în geometrie înţeleg prin poezie o anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă, întrucât există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos, unde se întâlneşte cu poezia”. Deşi contemporan cu Blaga şi Arghezi, poezia lui Ion Barbu este mai aproape de concepţia unor poeţi moderni ca Mallarme, Valery, Baudelaire, dar şi …

Read More »

Din ceas dedus…, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar)

Lirica modernă a lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire, relaţia dintre matematică şi poezie: „Ca în geometrie înţeleg prin poezie o anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă, întrucât există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos, unde se întâlneşte cu poezia”. Etapa ermetică (1925-1926), din care face parte volumul Joc secund, este marcată de un limbaj criptic, încifrat, o exprimare abreviată, uneori în cuvinte inventate: „Nu există un alt poet român care să spună mai mult în mai puţine cuvinte” (Tudor Vianu).  Conceptul „ermetic” înseamnă abscons, încifrat, la care accesul se face prin revelaţie şi …

Read More »

Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu, face parte din ciclul Uvedenrode, ce aparţine volumului Joc secund (1930) şi are valoare de simbol pentru creaţia poetică ulterioară. Subintitulată de autor „Baladă”, poemul este un cântec bătrânesc de nuntă, o alegorie simbolică, în care personajele sunt măşti lirice purtătoare de idei. Discursul epic al poeziei este, ca şi în Luceafărul eminescian, străbătut de elemente dramatice îmbinate cu cele lirice, compunând o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel (trubadur, poet şi muzicant ambulant din Evul Mediu, cântăreţ popular) „la spartul nunţii, în cămară”. …

Read More »

Ion Barbu

Ion Barbu (pseudonimul literar al lui Dan Barbilian) (19 martie 1895, Câmpulung Muscel, judeţul Argeş – 11 august 1961, Bucureşti) – poet, eseist, traducător şi matematician. A făcut carieră şi ca matematician, cu numele de stare civilă. Este fiul Smarandei (născută Şoiculescu) şi al lui Constantin I. Barbilian, magistrat. Încă din adolescenţă, aproape tot ceea ce întreprinde Barbu se constituie fie ca o provocare intenţionată, fie ca o reacţie (uneori întemeiată, alteori umorală) ce întrece cu mult, în intensitate şi „anvergură”, stimulul iniţial. În liceu, fiindcă tânărul Tudor Vianu, „mai aparent genial”, compune şi traduce poeme, Barbu încearcă să-l imite …

Read More »