Tag Archives: Geto-daci

Dacia şi poporul geto-dac

Sub denumirea de daci sau geţi, se înţelege populaţia care, din timpuri străvechi, a locuit pe teritoriul României, întinzându-se, în anumite perioade de timp, şi dincolo de aceste hotare. Atât numele de daci, cât şi acela de geţi sunt nume colective, designând aceeaşi populaţie, compusă dintr-o mulţime de triburi care vorbeau, cu variaţii locale, aceeaşi limbă. În scrierile lor, autorii greci, folosesc, de obicei, numirea de geţi (Getai), referindu-se la toţi geto-dacii, dar în special la populaţia ce locuia ţinuturile din apropierea gurilor Dunării şi din nord-estul Peninsulei Balcanice, populaţie cu care grecii ajunseseră mai întâi în contact. Numirea de …

Read More »

Moneda geto-dacă

Dezvoltarea forţelor de producţie, care au luat un avânt deosebit în cursul celei de-a doua perioade a culturii geto-dace, a creat condiţiile unei producţii de mărfuri. Aceasta a dus la nevoia baterii monedei locale, menită să servească procesul de schimb. Societatea geto-dacă aprecia profund foloasele acestui mijloc comod şi universal de evaluare a mărfurilor, care este banul. Monedele de import, oricât de mare era afluenţa lor ca urmare a unei creşteri asidue a schimburilor cu oraşele pontice şi cu statele elenistice, nu erau de ajuns pentru noile nevoi ale unei societăţi locale dezvoltate. De aci iniţiativa păturilor avute ale triburilor …

Read More »

Craiova – aşezare geto-dacică

A doua epocă a fierului (circa 350 î.Hr. – 102 d.Hr.) reprezintă etapa care s-a conturat şi s-a dezvoltat pe fondul local traco-getic, în formele ei clasice, civilizaţia geto-dacică. Profundele transformări din viaţa economică, socială, politică şi cultural-spirituală, care au avut loc în această vreme, au dus, la începutul secolului I î.Hr., lumea geto-dacică, dincolo de hotarele societăţii gentilice aşezând-o în timpul lui Burebista şi Decebal alături de cele mai mari puteri europene ale acelor vremuri. Vestigiile acestei etape au fost surprinse şi de cercetările arheologice de pe teritoriul Craiovei. Aşezările geto-dacice din a doua etapă a fierului de pe …

Read More »

Istoria politică a geto-dacilor în secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Istoria politică a geto-dacilor în cele două secole ce premerg cuceririi Daciei e strâns legată de înaintarea puterii romane în Peninsula Balcanică şi în Pannonia. Datorită acestui fapt, aproape toate ştirile despre ei ne sunt transmise de istoricii şi scriitorii Romei, fie de limbă greacă, fie de limbă latină. Prea puţine informaţii ne vin din izvoare epigrafice, numismatice sau arheologice. Pătrunderea Romei în Peninsula Balcanică începută pe la sfârşitul secolului III î.Hr. şi cucerirea succesivă a peninsulei în cursul veacurilor II şi I transformă cursul de jos al Dunării în o graniţă firească între romani şi daco-geţi. De fapt, Dunărea …

Read More »

Geto-dacii şi lumea mediteraneană

Punte de legătură între seminţiile din Peninsula Balcanică şi cele din teritoriile aflate în răsăritul, centrul şi nordul Europei, geto-dacii au intrat de timpuriu în contact cu alte popoare, preluând o serie de elemente de cultură şi de civilizaţie de la acestea şi adaptându-le creator la propriile lor necesităţi şi tradiţii. În particular, ei au avut contacte durabile cu grecii stabiliţi pe malurile Pontului Euxin şi mai apoi cu romanii. Geto-dacii Geţi şi daci reprezintă denumirile sub care a intrat în istorie ramura nordică a tracilor, popor de origine indo-europeană. Numiţi „geţi” în izvoarele greceşti şi „daci” în cele romane, …

Read More »

Etapa târzie a destrămării comunei primitive. Începuturile îndepărtate ale sclavagismului. Comunităţile geto-dacice. Istoria şi cultura lor materială. Epoca a doua a fierului pe teritoriul României

În timp ce în oraşele de pe coasta dobrogeană a Pontului Euxin înflorea civilizaţia greacă de tip sclavagist din perioada clasică şi din cea elenistică, în restul teritoriului României se petreceau importantele transformări ce caracterizează a doua epocă a fierului. Această epocă, îmbrăţişând secolele V î.Hr. – I d.Hr., poartă şi numele de Latene, după acela al localităţii La Tene de pe malul lacului Neuchatel din Elveţia, unde s-au descoperit resturile unei culturi celtice răspândite în toată Europa Occidentală şi centrală, asemănătoare ca nivel şi în parte ca forme cu cultura ce se dezvolta în aceeaşi vreme în regiunile noastre. …

Read More »

Istoria geto-dacă în a doua perioadă (circa 300-100 î.Hr.)

Inegalitatea regională din perioadele anterioare a fost mult atenuată după apariţia influenţelor celtice. Totuşi se observa un primat al regiunilor de la Dunărea de jos în epoca de dezvoltare a culturii geto-dace, ceea ce ne îndreptăţeşte să deducem că forţa politică a uniunii de triburi din această zonă s-a menţinut şi după Dromichaites, deşi în izvoarele istorice n-o mai găsim menţionată prin informaţii precise. Grupul galat de la Tylis, care se adaptase repede la civilizaţia elenistică trebuie să fi respectat echilibrul creat la Dunăre în vremea lui Lisimah, căzând la înţelegere cu geţii şi căutând să apere cetăţile pontice împotriva …

Read More »

Geto-dacii, strămoşi ai poporului român

Semnificaţia denumirilor Geţii sunt menţionaţi îndeosebi în izvoarele greceşti. În secolul al V-lea î.Hr., Sofocle nu-i raportează însă la un spaţiu geografic, în această privinţă, mai utile sunt informaţiile transmise de Herodot şi Tucidide. Nici ei nu precizează dacă respectivul ethnonim este cel prin care înşişi geţii se desemnează. La fel stau lucrurile cu alţi traci de la nord de Haemus. Moesii, al căror teritoriu este străbătut de Istru, sunt consideraţi de către Sallustius, istoric roman din secolul I î.Hr., ca fiind „tot una cu vechiul «neam aprig al geţilor»”. Spre sfârşitul erei vechi, termenul „geţi”, dat iniţial unei grupări …

Read More »

A doua perioadă a culturii geto-dace (circa 300-100 î.Hr.)

Echilibrul creat între forţa uniunii de triburi getice de la Dunăre şi autoritatea statului elenistic al Traciei de sud, prin pacea încheiată între Dromichaites şi Lisimah, a avut urmări rodnice pentru dezvoltarea culturii geto-dace. Pe de o parte, uniunea de triburi getice ieşea solid închegată din războaiele de apărare pe care timp de aproape o jumătate de secol le dusese împotriva cuceritorilor macedoneni, pe de alta, influenţelor greceşti li se lărgeau considerabil căile de pătrundere în societatea getică, deoarece la vechile relaţii de schimb se adăugau acum contactele politice şi înrudirile dinastice. Contingente getice vor participa chiar la războaiele dintre …

Read More »