Tag Archives: George Coşbuc

Mânioasă, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

George Coşbuc a rămas în literatura română nu numai ca scriitor şi publicist, ci şi ca un distins traducător al unor valoroase opere din literatura universală. Poezia originală compune, în principal, universul spiritual al satului ardelenesc, într-o viziune idealizată, înfrumuseţată de un optimism exagerat, în antiteză deplină cu viziunea tragică şi mesianică a lui Octavian Goga. Originalitatea creaţiei lirice a lui Coşbuc constă în inovaţia prozodică şi mai ales în acordul perfect dintre conştiinţa poetului şi aspiraţiile poporului său, aşa cum însuşi mărturisea: „Sunt suflet în sufletul neamului meu / Şi-i cânt bucuria şi-amarul / […] / Sunt inimă-n inima …

Read More »

Nu te-ai priceput, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Nu te-ai priceput a fost publicată mai întâi în revista „Tribuna” din Sibiu, în 1889, apoi inclusă în volumul de debut al lui George Coşbuc, Balade şi idile, apărut în 1893. Discursul poetic reflectă lirica „măştilor”, întrucât eul liric îşi exprimă sentimentul de iubire prin intermediul unui personaj („mască”): fata îndrăgostită de Sorin, un flăcău din sat. Monologul confesiv al tinerei înscrie textul în lirism subiectiv, susţinut de prezenţa pronumelor şi verbelor la persoana I, accentuând astfel înfrigurarea interioară a sentimentului de iubire – „mi”, „eu”, „mă”, „fugeam”, „plângeam”, „am pierdut”, „mă-mprietenesc”, „n-aş fi vrut” -, dar mai ales …

Read More »

Patria română, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară odă Oda este o specie a genului liric, prin care autorul exprimă sentimentele de admiraţie şi veneraţie pentru ţară, popor, o personalitate glorioasă, o idee măreaţă sau un eveniment de interes naţional. Tonul este elogiativ, autorul scoţând în evidenţă meritele deosebite ale celui lăudat, omagiat. George Coşbuc este un poet ardelean, a cărui operă se defineşte ca expresie a vieţii şi aspiraţiilor poporului român, fiind o adevărată monografie a satului românesc. Poetul însuşi a cerut scriitorilor: „să nu risipim ce au adunat părinţii noştri dacă nu putem noi înşine să mai sporim averea; …

Read More »

Moartea lui Fulger, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

George Coşbuc este unul dintre poeţii reprezentativi pentru literatura Transilvaniei, a cărui originalitate constă în ilustrarea lumii satului ardelean, a unei realităţi istorice cu totul aparte în ceea ce priveşte lupta constantă şi îndelungată pentru libertate naţională. Atracţia pe care literatura folclorică a exercitat-o asupra poetului ardelean s-a concretizat prin creaţiile lirice cu subiecte preluate din poveştile şi legendele populare, Coşbuc intenţionând să scrie o epopee naţională: „M-a tot frământat ideea să scriu un ciclu de poeme cu subiecte luate din poveştile poporului şi să le leg astfel, ca să le dau unitate şi extindere de epopee”. Din acest ambiţios …

Read More »

Paşa Hassan, de George Coşbuc (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară baladă cultă George Coşbuc, poet ardelean, a adus în peisajul literar posteminescian o poezie plină de vitalitate, caracterizată printr-o mare claritate a stilului. Volumele sale de versuri – Balade şi idile (1893), Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde vară (1902) şi Cântece de vitejie (1904) – constituie cea mai importantă contribuţie transilvăneană de până atunci la dezvoltarea poeziei româneşti. Creaţia sa include opere literare ce pot fi grupate în poezia naturii, poezia iubirii, poezia marilor evenimente din viaţa satului, poezia năzuinţelor ţărănimii, poezia trecutului eroic şi poezia închinată Războiului pentru Independenţă din …

Read More »

George Coşbuc

George Coşbuc (20 septembrie 1866, Hordou, azi George Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud – 9 mai 1918, Bucureşti) – poet şi traducător. Era al optulea din cei 12 copii ai Mariei şi ai lui Sebastian Coşbuc, preot. Crescut într-un climat al culturii folclorice şi al respectului pentru tradiţie, propriu familiei (cu numeroşi ascendenţi preoţi, dar cu strămoşi iobagi, fugiţi pe vremea lui Mihai Viteazul de pe moşia unui grof din Ilişua, pentru a se stabili în ţinutul liber al Năsăudului) şi satului, Coşbuc vine în contact nu numai cu folclorul – prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriţă ori Tănăsucă Mocodean, …

Read More »