Tag Archives: Filologi

Nicolae Densuşianu

Nicolae Densuşianu (18 aprilie 1846, Densuş, judeţul Hunedoara – 24 martie 1911, Bucureşti) – istoric, filolog, literat, etnograf, folclorist şi jurist. Este fiul Sofiei (născută Popovici) şi al preotului Bizanţiu (Vizantie) Pop şi frate mai tânăr al lui Aron Densuşianu. Viitorul istoric şi-a început studiile la Haţeg, continuându-le la gimnaziul din Blaj, condus de Timotei Cipariu. Din 1865 până în 1869 a fost student al Academiei de Drept din Sibiu. După absolvire, lucrează un timp în cancelaria de avocat a fratelui său, iar din 1872 practică el însuşi avocatura mai întâi în Făgăraş, apoi, până în 1877, în Braşov. Încă …

Read More »

Ovid Densusianu

Ovid Aron Densusianu (pronunţat Densuşianu) (29 decembrie 1873, Făgăraş, judeţul Braşov – 8 iunie 1938, Bucureşti) – poet, filolog, folclorist, critic şi istoric literar. Descendent al unei vechi familii ardelene de origine ţărănească (hunedoreană prin tată, braşoveană prin mamă), din care se ridicaseră o seamă de preoţi, fiu al Elenei (născută Circa) şi al lui Aron Densuşianu şi nepot de frate al istoricului Nicolae Densuşianu, Densusianu a urmat cursul primar în Satu Lung, Făgăraş şi Braşov, pe cel secundar în Iaşi, unde şi-a făcut şi studiile superioare, încheindu-le, asemenea lui Nicolae Iorga mai înainte, după doar un an şi jumătate …

Read More »

Nicolae Corlăteanu

Nicolae Corlăteanu (14 mai 1915, sat Caracui, judeţul Lăpuşna, Basarabia, azi raionul Leova, Republica Moldova – 21 octombrie 2005) – filolog, academician şi profesor universitar. Este fiul Anei (născută Vartic) şi al lui Grigore Corlăteanu, ţărani. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie şi pe aceea de Drept ale Universităţii din Cernăuţi (1939). A fost şef al Catedrei de limbă şi literatură naţională a Universităţii de Stat din Chişinău (1946-1949), şef de sector (1947-1981), director-adjunct (1958-1961) şi director (1961-1969) al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chişinău (1969-1988). Doctor …

Read More »

Timotei Cipariu

Timotei Cipariu (21 februarie 1805, Pănade, judeţul Alba – 3 septembrie 1887, Blaj, judeţul Alba) – filolog, lingvist şi scriitor. Era unul dintre cei şase copii ai Solomiei şi ai lui Iacob Tipar. În 1814 a fost trimis la Blaj, unde a urmat cursurile elementare şi apoi gimnaziul; în 1821 a audiat cursul de filosofie, iar între 1822 şi 1825, pe cel de teologie. Hirotonit preot în 1827 la Blaj, va rămâne aici până la sfârşitul vieţii, ca profesor de filosofie, teologie şi limba română, prefect de studii, director al gimnaziului şi inspector al şcolilor oraşului (1854-1875), conducător al tipografiei …

Read More »

Petru Caraman

Petru Caraman (14 decembrie 1898, comuna Vârlezi, judeţul Galaţi – 9 ianuarie 1980, Iaşi) – etnolog şi filolog. Este fiul Elenei (născută Miron) şi al lui Neculai P. Caraman, ţărani. După şcoala primară urmată în localitatea natală (1903-1909), este elev la Liceul Internat din Iaşi (1909-1917), unde îi are profesori pe Vasile Bogrea, Calistrat Hogaş, Iorgu Iordan (pentru scurt timp) şi August Scriban. Face studii universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi (1918-1921), unde profesori îi sunt Ilie Bărbulescu, Traian Bratu, Dimitrie Gusti, G. Ibrăileanu (acesta a intenţionat să-l reţină asistent), A. Philippide şi O. Tafrali. A absolvit …

Read More »

Ion Aureliu Candrea

Ion Aureliu Candrea (pseudonimul literar al lui Iancu Hecht) (7 noiembrie 1872, Bucureşti – 15 septembrie 1950, Paris) – filolog şi etnolog. Fiu al Rachelei şi al lui Marcu Hecht, tehnician constructor, ambii originari din Galaţi, Candrea a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, susţinându-şi bacalaureatul în 1892. A urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, într-o perioadă când B.P. Hasdeu îşi ţinea aici cursul de filologie comparată, luându-şi licenţa în litere în anul 1896. Şi-a continuat studiile în Franţa, unde a frecventat Sorbona şi Ecole Pratique des Hautes Etudes. Specializarea i-a fost înrâurită de filologi …

Read More »

Gheorghe Bulgăr

Gheorghe Bulgăr (13 aprilie 1920, Sanislău, judeţul Satu Mare – 13 iunie 2002, Bucureşti) – filolog şi istoric literar. Şi-a făcut studiile liceale la Oradea (1932-1940), iar după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthiste, s-a refugiat la Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Litere, secţia filologie clasică (1940-1944), obţinând licenţa magna cum laude şi luându-şi apoi şi licenţa în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliş. Şi-a început cariera didactică la Baia Mare, în 1946, devenind apoi asistent universitar la Facultatea de Filologie din Bucureşti (1949-1952), de …

Read More »

Mihail G. Boiagi

Mihail G. Boiagi (1780, Budapesta – 3 februarie 1842, Budapesta) – filolog. Părinţii lui, aromâni ale căror nume nu sunt cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a oraşului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche şi neogreacă la Viena şi Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă şi în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaşte două ediţii; cea din 1863, cu o prefaţă a lui Dimitrie Bolintineanu, tipărită cu sprijinul generos a lui Costache Negri, şi cea din 1915, …

Read More »

Vasile Bogrea

Vasile Bogrea (6 octombrie 1881, Târnauca, judeţul Dorohoi, Bucovina, azi Ucraina – 8 septembrie 1926, Viena) – filolog, poet, lingvist, publicist şi traducător. Este fiul Agripinei, fiica preotului Ioan Mihăilescu din Târnauca şi al lui Arghire Bogrea, cu rădăcinile în Egina (Grecia), administrator al moşiei Grămeşti-Dorohoi, funcţionar la Casa Rurală de Economii. A învăţat la institutul „Anastasie Başotă” de la Pomârla; plăpând, pregăteşte ultimele clase în particular, susţinând bacalaureatul, în 1902, la Liceul Naţional din Iaşi. Obţine prin concurs o bursă de stat pentru studii universitare. Urmează, la Iaşi, literele şi filosofia şi dreptul. Între profesori – Alexandru Philippide, A.D. …

Read More »

Ioan Bianu

Ioan Bianu (8 septembrie 1856, Făget, judeţul Alba – 13 februarie 1935, Bucureşti) – filolog, bibliograf şi istoric literar. Este fiul Anicăi (născută Popa) şi al lui Gligor Bianu, ţărani. Bianu absolvă gimnaziul de la Blaj, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti (1876-1881). În următorii doi ani îşi continuă studiile la Milano şi Paris, cercetând totodată modul de organizare şi funcţionare a marilor biblioteci. Revenit în ţară, este profesor la Liceul „Sf. Sava”, apoi, din 1901, predă istoria literaturii române la facultatea pe care o urmase. Cea mai mare parte a vieţii şi-o consacră însă Academiei …

Read More »