Tag Archives: Evul Mediu

Lumea satului în ţările române în timpul Evului Mediu

În Evul Mediu, românii au locuit în principal la sate. Lumea rurală a stat la baza economiei medievale, fiind caracterizată prin structuri sociale şi politice specifice epocii. Îndeletnicirile de bază ale populaţiei erau agricultura, creşterea animalelor, albinăritul, pescuitul şi meşteşugurile. Satul a fost, în cea mai mare parte a epocii medievale, principalul furnizor de bunuri materiale, de forţă de muncă şi de soldaţi. Economia rurală De-a lungul întregului ev mediu românesc, activitatea economică principală a reprezentat-o, în toate ţările române, agricultura. Sporirea calităţii şi productivităţii solului, ameliorările aduse utilajului agricol, folosirea pe scară largă a tracţiunii animale şi a îngrăşămintelor, …

Read More »

Călătorii străini despre civilizaţia din spaţiul românesc în Evul Mediu şi la începuturile modernităţii

Spaţiul românesc se situează la confluenţa a două lumi, a două civilizaţii: cea orientală şi cea occidentală. De aceea, în spaţiul românesc se întâlnesc elemente ale celor două spiritualităţi care au fost asimilate într-o civilizaţie originală, interesantă, ce a atras atenţia călătorilor străini din această perspectivă. Creştin din naştere, vorbind o limbă romanică, poporul român a suferit o importantă influenţă orientală, specifică lumii ortodoxe, mai ales în condiţiile instalării slavonei ca limbă de cult şi în cancelaria voievodală. Ţările române au preluat moştenirea bizantină în ceea ce priveşte ceremonialul de curte, titlul domnului, costumul acestuia şi al înaltelor fete bisericeşti, …

Read More »

Societatea şi structurile cotidianului în Evul Mediu

Boierii Puterea boierilor din ţările române provenea din stăpânirea pământului. Boierimea se diferenţia în funcţie de mărimea proprietăţii şi de modalitatea în care aceasta a fost dobândită. Boierii datorau domnitorului slujbă sau credinţă şi slujbă. În schimbul acesteia, erau înzestraţi cu pământ. Pentru Evul Mediu românesc nu există mărturii privind desfăşurarea unor ceremonii în care boierul depune omagiul său domnitorului, după modelul clasic occidental. Boierul, devenit mai târziu şi dregător, datora ascultare voievodului şi primea „din mila sa” numeroase dregătorii şi pământuri. Boierii erau obligaţi sa-l urmeze pe domnitor în campaniile militare, sa-l asiste la împărţirea dreptăţii şi în administrarea …

Read More »

Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu

De-a lungul secolelor românii, folosind atât arma diplomaţiei cât şi rezistenţa militară, au luptat pentru apărarea independenţei şi menţinerea fiinţei statale. Deşi au fost obligaţi să recunoască vremelnic suzeranitatea unor puteri vecine, au reuşit să menţină credinţa creştină şi statalitatea. În epoca modernă au fost înfăptuite marile idealuri de unitate naţională şi independenţă. Diplomaţia românească, prin alianţe bilaterale sau regionale, prin participarea la activitatea unor organisme internaţionale consacrate menţinerii păcii, a apărat integritatea şi independenţa naţională. La începutul celui de al doilea război mondial, într-o conjunctură internaţională total nefavorabilă, teritorii româneşti au intrat în componenţa unor state vecine. Obiectivele generale …

Read More »

Solidarităţi şi conflicte în timpul Evul Mediu

De-a lungul întregului Ev Mediu, proprietatea asupra pământului a reprezentat factorul determinant al raporturilor sociale: ea era împărţită între domnie, cler, nobili sau boieri şi comunităţile de ţărani liberi. Prin aservirea treptată a acestora din urmă, numărul ţăranilor dependenţi a devenit tot mai mare. Obligaţiile tot mai numeroase care apăsau pe umerii lor au condus la puternice izbucniri sociale. Boieri şi nobili Clasă politică conducătoare, boierimea sau nobilimea a deţinut şi puterea economică, izvorâtă în primul rând din proprietatea asupra pământului organizat în domenii feudale. Evoluţia relaţiilor în sânul clasei nobiliare din Transilvania a fost însă diferită de cea din …

Read More »

Craiova – centru de cultură în Evul Mediu

Craiova s-a afirmat în viaţa Olteniei şi a Ţării Româneşti în secolul al XVI-lea ca un centru cultural menit să contribuie la formarea intelectuală a boierimii, la pregătirea aparatului administrativ al băniei. După modelul cancelariei voievodale, încă de la sfârşitul secolului al XV-lea s-au pus bazele unei cancelarii a banului, care redactează acte după tipul celor domneşti. Activitatea intensă de cancelarie a determinat apariţia unor şcoli. Dacă învăţământul craiovean al secolului al XVI-lea este puţin cunoscut (se presupune existenţa unei şcoli de slavonie), în schimb numărul destul de ridicat al copiştilor de documente slave şi româneşti relevă sporirea ştiinţei de …

Read More »

Oraşul şi lumea sa în timpul Evului Mediu

Din ce în ce mai numeroase şi mai dezvoltate pe măsura trecerii timpului, oraşele şi târgurile au fost la început centre meşteşugăreşti şi comerciale. Unele din aceste centre au devenit importante sedii politico-administrative şi ecleziastice. În strânsă legătură cu activităţile economice promovate în spaţiul urban, au apărut şi s-au afirmat cu tot mai multă forţă pături sociale noi, cu interese diferite. Cultura acestora a avut puternice accente laice şi pragmatice, ceea ce le-a făcut să fie mult mai permeabile progresului în toate domeniile. Târguri şi oraşe Oraşele şi târgurile din teritoriile româneşti – unele anterioare formării statelor, altele apărute începând …

Read More »

Domnia şi biserica în ţările române în timpul Evului Mediu

Instituţia domniei Instituţie centrală în Ţara Românească şi Moldova, domnia este o instituţie specifică ţărilor române. Sistemul de succesiune la tron a fost electivo-ereditar. Domnul era ales dintr-o familie domnitoare, condiţia fiind doar ca alesul să fie „os domnesc”: adică, puteau fi aleşi din familia domnitoare toţi descendenţii pe linie bărbătească, chiar cei cu o înrudire mai îndepărtată sau fiii nelegitimi. Destul de frecvent s-a practicat asocierea la domnie a fiului cel mare încă din timpul vieţii domnitorului. Cele mai importante dinastii româneşti au fost cea a Basarabilor în Ţara Românească şi cea a Muşatinilor în Moldova. Prerogativele domnului Atribuţiile …

Read More »

Societatea haţegană la începuturile Evului Mediu. Obşti săteşti, cnezi şi nobili

Majoritatea ştirilor scrise privind societatea haţegană de la începuturile evului mediu se află în documentele de cancelarie din secolele XIV-XV, din vremea maturizării relaţiilor feudale. Dar evoluţia şi transformările acestei societăţi în secolele care au precedat apariţia documentelor de cancelarie, au fost profunde şi în ritm tot mai accelerat, determinând dizolvarea tiparelor prefeudale în care structurile sociale s-au menţinut vreme îndelungată fără modificări esenţiale. Trebuie deci de la bun început să ne întrebăm în ce măsură avem dreptul de a extinde asupra trecutului stări din epoca maturizării relaţiilor feudale. Pe de altă parte, stările şi relaţiile consemnate în documentele cancelariilor …

Read More »

Politica de cruciadă a voievozilor în timpul Evului Mediu

Cucerind Peninsula Balcanică şi atingând la sfârşitul secolului al XIV-lea linia Dunării, Imperiul Otoman a ajuns o ameninţare directă pentru ţările române. Relaţiile dintre Imperiul otoman şi ţările din centrul şi sud-estul Europei intră acum într-o lungă perioadă de conflict, în timpul căreia, alături de Ungaria şi Polonia, ţările române au jucat rolul unor bastioane de rezistenţă ale civilizaţiei creştine împotriva turcilor islamici, rezistenţă desemnată cu numele de cruciadă târzie. Mircea cel Bătrân şi Iancu de Hunedoara. Spiritul acestei cruciade târzii a fost exprimat cu toată vigoarea în secolele XIV-XVI de o serie de voievozi şi domnitori români activi în …

Read More »