Tag Archives: Eteria

Fuga lui Alexandru Ipsilanti şi împrăştierea armatei eteriste

Cum şi-a salvat situaţia şeful Eteriei, după înfrângerea de la Drăgăşani? În popasul făcut la Râmnicu Vâlcea, în timpul fugii sale din faţa turcilor, Alexandru Ipsilanti se plângea (potrivit relatării lui Chiriac Popescu) că a fost trădat de bimbaşa Sava şi de alţi ofiţeri – „dimpreună cu cei mai voinici ostaşi ai Eteriei” -, că a pierdut toată muniţia şi proviziile, şi că „arnăuţii n-au poftă de a sta la război”; ei „cer lefi şi… se abat de mirosul ierbii de puşcă”. În astfel de condiţii, zicea Ipsilanti, „nu mai are [nici el] poftă de a sta în război cu …

Read More »

Legământul lui Tudor Vladimirescu cu Eteria

Când conducerea Eteriei a hotărât să pornească mişcarea, Tudor a socotit că sosise momentul să ridice steagul răscoalei în Oltenia. Prin legăturile sale cu pandurii şi prin prestigiul de care se bucura în rândurile lor, Tudor era desigur cel mai indicat să îndeplinească asemenea misiune. Fapt important, în noiembrie 1820, când a venit la Bucureşti, Tudor a descins la Constantin Samurcaş, în casa căruia s-au ţinut consfătuirile principalilor membri ai Eteriei şi s-au luat hotărârile în vederea acţiunii iminente. La 15 ianuarie 1821, când Alexandru Suţu era pe moarte sau mort, s-a format un comitet de oblăduire, un fel de …

Read More »

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna aprilie să guverneze acest principat, după abdicarea lui Mihail Suţu) şi Gheorghe Cantacuzino (trimis în luna mai să reorganizeze acţiunea eteristă din Moldova), după ce şi-au disputat întâietatea şi şi-au dispersat trupele în loc să le concentreze, s-au refugiat în Basarabia, renunţând la lupta cu turcii. De pe malul stâng al Prutului, Cantacuzino îşi îndemna soldaţii lăsaţi la Sculeni să treacă cu toţii în Basarabia, întrucât nu vor putea ţine piept numeroasei oştiri turceşti care se apropia. Însă acest grup de eterişti n-a urmat exemplul …

Read More »

Ocupaţia eteristă din Principatele Române

La 22 februarie 1821, principele fanariot Alexandru Ipsilanti, general al ţarului şi şef al Eteriei, a venit la Iaşi (din Basarabia), iar aici, luând comanda armatei lui Mihail Suţu, domnul Moldovei, care i-a recunoscut autoritatea, a declarat război Imperiului otoman şi a chemat pe greci şi pe celelalte popoare din sudul Dunării să se răscoale împotriva Porţii. La 13 martie, Ipsilanti a trecut în Ţara Românească, urmărind să ia în stăpânirea sa amândouă principatele. Trupele de arnăuţi ale fostului domnitor Alecu Suţu (decedat în ianuarie), în frunte cu Iordache Olimpiotul, au alergat sub steagul său. Ipsilanti s-a oprit la Ploieşti, …

Read More »

Eteria şi ţările române

Popoarele creştine din Imperiul Otoman au văzut în victoriile Rusiei asupra turcilor un prilej de a răsturna stăpânirea otomană. Această constatare şi-a găsit expresia în credinţa populară că Rusia are misiunea de „a aşeza din nou crucea bizantină pe biserica Sfintei Sofii” şi a asigurat politicii orientale a Rusiei sprijinul supuşilor ortodocşi ai Porţii. La baza acestei credinţe populare era conştiinţa limpede a unor interese comune antiotomane. Rusia urmărea de fapt, prin alungarea turcilor din Europa, cucerirea Constantinopolului şi extinderea influenţei ei în bazinul oriental al Mării Mediterane. Popoarele creştine de sub stăpânirea Porţii au profitat de condiţiile favorabile create …

Read More »

Întâlnirea lui Tudor Vladimirescu cu Alexandru Ipsilanti. Împotrivirea lui Tudor la ocupaţia eteristă

Ce spun izvoarele narative despre întâlnirea dintre conducătorii celor două mişcări, întâmplată la sfârşitul lui martie, la Bucureşti (dincolo de bariera Podului Mogoşoaei, în casele de la Cişmeaua lui Mavrogheni)? Conducătorul român a acceptat cu greutate întrevederea cerută de şeful Eteriei, şi numai după ce Ipsilanti a trimis în tabăra pandurilor pe bimbaşa Sava, ca ostatic. Venind la întâlnire, amândoi comandanţii „aveau pază bună de oameni înarmaţi şi gata de luptă la cel mai mic semn” (Mihai Cioranu). Episcopul Ilarion i-a slujit lui Tudor Vladimirescu de interpret. Sensul întrevederii a fost acesta: Alexandru Ipsilanti i-a cerut lui Tudor să se …

Read More »

Opoziţia lui Tudor Vladimirescu faţă de Eterie înainte de intrarea Adunării norodului în Bucureşti

Comandantul pandurilor a plecat din Bucureşti spre Oltenia (18 ianuarie), însoţit de o ceată de vreo 30 de soldaţi călări. Această gardă i-a fost dată lui Tudor Vladimirescu de spătarul de atunci, prinţul român Grigore Brâncoveanu, adversar al domniilor fanariote şi promotor – inconsecvent – al ridicării pandurilor (potrivit specificării lui Liprandi). Faptul întovărăşirii lui Tudor cu un grup de arnăuţi va fi fost cunoscut şi de Iordache şi Farmache, comandanţi ai gărzii domnitorului (cum rezultă din relatarea lui I. Dârzeanu). Cu toate acestea, nepotrivirea dintre planul lui Vladimirescu şi planurile eteriştilor s-a manifestat chiar de la începutul revoluţiei. Doi …

Read More »

Acuzaţiile formulate de eterişti împotriva lui Tudor Vladimirescu

Să examinăm învinuirile aduse de eterişti lui Tudor Vladimirescu: 1) A călcat legământul faţă de Eterie, pactizând cu turcii. 2) A omorât panduri. 3) „A jefuit ţara, după cum avem convingerea, a deşertat-o de toţi banii, pe ostaşi nu i-a plătit” (Scrisoarea semnată de Iordache, Farmache, H. Prodan şi Dimitrie Macedonschi, 24 mai). 1) Un raport consular austriac, expediat din Sibiu la 4/16 iunie, consemnează ceea ce se putuse afla de la eterişti despre omorârea lui Tudor: „Vestea că Tudor Vladimirescu a fost condamnat milităreşte şi executat din ordinul lui Alexandru Ipsilanti, în curtea mitropoliei [din Târgovişte] la 7 iunie st.n., se confirmă. …

Read More »

Începutul acţiunii revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu. Legăturile cu Eteria

În interpretarea mişcării pandurilor, unii istorici iau ca document de bază (pe lângă cuvântarea lui Tudor Vladimirescu de la Slatina) convenţia încheiată la Bucureşti, înainte de răscoală, între Tudor şi şefii eterişti Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache – comandanţi ai gărzii domnitorului Alexandru Suţu -, prin care ei se angajau să promoveze acţiunea revoluţionară în Ţara Românească, colaborând în lupta împotriva turcilor. Actul acesta, descoperit de Andrei Oţetea, în copie germană, în arhivele din Budapesta (1955), a fost intitulat de d-sa „legământul lui Tudor faţă de Eterie”. Andrei Oţetea socoteşte că acordul militar încheiat la începutul lui ianuarie 1821 dă …

Read More »