Tag Archives: Emil Botta

Fachir, de Emil Botta (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Fachir, de Emil Botta, face parte din volumul Un dor fără saţiu (1976) şi este o meditaţie pe tema relaţiei artă-creator. Tonalitatea este elegiacă, iar discursul poetic are accente de odă cântată omului/„cuc”. Poezie simbolistă, textul poate fi interpretat în funcţie de valorile simbolului din titlu, „fachir”. Artistul devine fachir, pentru că arta cere sacrificii, actorul prelucrează cuvântul golit de sens într-o realitate nepropice artei; uneori, primeşte harul şi „înlemneşte” de bucurie. Rostul artei este să creeze iluzii, să înfrumuseţeze sărăcia şi nestatornicia existenţei. Lumea devine un teatru trist, cu actori-iluzionişti – fachirul – sau un circ în care …

Read More »

Emil Botta

Emil Botta (15 septembrie 1911, Adjud, judeţul Vrancea – 24 iulie 1977, Bucureşti) – poet, prozator şi publicist. Este al doilea fiu al Aglaei (născută Francisc sau Franceschi), de origine corsicană, şi al lui Theodor Botta (Botha), descendent al unor nobili maramureşeni. Tatăl, apropiat de memorandişti, trece în Regat pentru a-şi putea lua, la Iaşi, licenţa în medicină. Botta trăieşte la o vârstă fragedă ororile războiului, tatăl plătind cu viaţa, în 1921, abnegaţia faţă de răniţi. Şcoala, începută la Adjud şi continuată la Câmpulung, în Muscel, unde mama e directoarea unui orfelinat, nu-l atrage. La 15 ani, adolescentul părăseşte casa …

Read More »