Tag Archives: Fluviul Dunărea

Ştefan şi Dunărea, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Balada Ştefan şi Dunărea, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă la o dată ce nu poate fi precizată. A fost publicată pentru prima oară în revista „Columna lui Traian” nr. 13 din noiembrie 1873, unde este însoţită de o scrisoare a lui Alecsandri. Balada a fost reprodusă în ediţia 1875, vol. III. Vasile Alecsandri Ştefan şi Dunărea „Dunăre! ce plângi tu oare?” „Plâng o floare de sub soare Ce din sânu-mi a răpit Ştefan-vodă cel cumplit!” Pe cel ţărm bătut de valuri, Sus pe zare, sus pe maluri, Sunt trei cete de oşteni, Turci, tătari şi moldoveni. Una-i ceata hanului, …

Read More »

Românii de pe malurile Dunării, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Românii de pe malurile Dunării, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Cântice bătrâneşti. Legende – Balade. Vasile Alecsandri Românii de pe malurile Dunării „Fă, bădiţă, peatra-n zece La ist mal curând de-i trece. Că suntem de soi român, Nu suntem de neam pagân. Despică Dunărea-n două, Să facem dragoste nouă, Colea-n umbra istor nuci Pe braţe-mi să mi te culci, Să facem dragoste dulci. Bădiţă, la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el, Şi-i găsi două nuiele Să durezi vâsle din ele.” „Face-oi, puică, cum mă-nveţi, …

Read More »

Cestiunea Dunării…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Cestiunea Dunării…, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut în „Timpul”, nr. 242 din 6 noiembrie 1881. A fost publicat, prima dată, în volum în Opere în 1939. Eminescu susţine, pe bună dreptate, că un capitol important din istoria poporului român îl constituie lupta dusă de domnitorii noştri pentru apărarea cetăţilor de la Dunăre. Campania de presă susţinută de Eminescu în chestiunea dunăreană este dusă cu argumente istorice în apărarea suveranităţii naţionale. Mihai Eminescu Fragment Cestiunea Dunării preocupă aproape esclusiv jurnalistica noastră, şi nu fără cuvânt. Nu numai interesul practic al navigaţiunii pe Dunăre …

Read More »

Expediţia lui Tettius Iulianus la nord de Dunăre (88 d.Hr.)

Pentru a răzbuna înfrângerea catastrofală suferită de armata lui Cornelius Fuscus, Domiţian a declanşat o nouă expediţie în Dacia, cu efective sporite, puse sub comanda generalului Tettius Iulianus. Pentru trecerea Dunării a fost ales un punct situat undeva în zona Banatului. Cu ocazia acestei campanii au fost ocupate două capete de pod la Pojejena şi Drobeta, aşa cum o demonstrează cercetările arheologice. Armata romană cu efective de peste 50.000 de militari (legiunile I Adiutrix, II Adiutrix, I Italica, IV Flavia Felix, V Macedonica, VII Claudia, XIII Gemina, XIV, XV) a înaintat pe valea Cernei spre capitala Daciei. Decebal a organizat …

Read More »

Expediţia lui Cornelius Fuscus la nord de Dunăre (87 d.Hr.)

După extinderea administraţiei sale asupra întregului mal drept al Dunării în anul 46 d.Hr., Imperiul Roman a încercat să asigure securitatea provinciei Moesia prin plata unor subsidii conducătorilor barbari de la nord de fluviu. Prin ridicarea de castre şi prin constituirea unei flote fluviale, linia Dunării era puternic apărată. Prezenţa armatei romane la Dunăre era însă un motiv de îngrijorare pentru statul dac. Teama că împăratul Domiţian (81-96) va stopa subsidiile a provocat însă încălcarea păcii de către regele Daciei, Duras Diurpaneus. Consolidarea prezenţei romane la Dunăre făcea inevitabilă declanşarea unui conflict cu Dacia. În iarna anului 85-86 d.Hr., regele …

Read More »

Expediţia lui Alexandru Macedon între Balcani şi Dunăre (335 î.Hr.)

Regatul macedonean era ameninţat de regatul tracic al tribalilor situat la nord de Munţii Balcani, în nord-vestul Bulgariei actuale (centrul de putere era la Oescus, în prezent Gigen-Bulgaria). Aceşti tribali îl înfrânseseră pe regele Filip II în cursul retragerii sale din expediţia contra sciţilor din 339 î.Hr. Pentru a descuraja agresiunile tribalilor în perioada când pregătea marea campanie contra perşilor, Alexandru cel Mare a declanşat un atac contra regelui tribalilor Syrmos. Armata macedoneană a înaintat pe valea râului Nestos (Mesta) şi a pătruns în Munţii Balcani, cel mai probabil prin trecătoarea Şipka. Între timp, o flotă a fost trimisă de …

Read More »

Pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare la sudul Dunării în timpul Războiului de Independenţă (1877)

După mobilizarea armatei, în aprilie 1877, cele patru divizii româneşti şi-au desfăşurat efectivele pentru a acoperi întreaga linie a Dunării de la Turnu Severin la Călăraşi. Misiunea armatei era de a opri pe turci să invadeze teritoriul României, implicit de a proteja înaintarea trupelor ruseşti spre Dunăre. Divizia I şi a II-a, constituind Corpul I de armată, au luat poziţii de luptă în Oltenia, iar diviziile a III-a şi a IV-a, formând Corpul al II-lea, în sudul Munteniei. Punctele cele mai ameninţate de turci fiind Calafatul şi Bucureştii, o bună parte din trupe au fost concentrate în jurul acestor oraşe, …

Read More »

Feudalismul timpuriu între Carpaţi şi Dunăre în secolul al XII-lea

Dominaţia cumanilor pe o bună parte a teritoriului României în secolul al XII-lea şi în prima jumătate a secolului următor, deşi a constituit o frână în calea dezvoltării fireşti a societăţii băştinaşe, nu a putut împiedica prefacerile cu caracter feudal constatate încă din secolul al X-lea, aceasta cu atât mai mult cu cât asemenea prefaceri se înregistrează chiar şi în sânul societăţii cumane; o parte a cumanilor încep să părăsească viaţa nomadă şi pastorală, trecând la o viaţă sedentară şi agricolă, mai ales în regiunile de şes. În această vreme, cumanii au reuşit să-şi întindă dominaţia peste un teritoriu foarte …

Read More »

Extinderea dominaţiei statului kievian la Dunărea de Jos

Dominaţia pecenegă asupra unor regiuni de pe teritoriul României a slăbit pe măsura apariţiei unor noi factori pe arena relaţiilor internaţionale din sud-estul Europei. Dintre aceştia, rolul cel mai important l-a avut statul kievian, sub a cărui dominaţie s-a aflat un timp o parte a teritoriului României. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea, fără a înlătura prezenţa pecenegilor din stepele ponto-dunărene, oştile kieviene au ajuns până la ţărmul Mării Negre, încă de pe atunci, cetele cnejilor ruşi, îmbarcate în monoxile uşoare, coborau pe cursul Niprului şi apoi de-a lungul coastelor mării, pe la gurile Dunării, ajungând până la Constantinopol. Ele …

Read More »

Stăpânirea romano-bizantină la sud de Dunăre. Daciile sud-dunărene

Deşi imperiul roman mai păstra câteva capete de pod pe malul de nord al Dunării, totuşi hotarul oficial, după pierderea Daciei, a fost fixat pe linia fluviului. Înfiinţarea celor două Dacii sud-dunărene (Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea), cuprinzând o parte din teritoriul Moesiei Superioare şi partea de apus a Moesiei Inferioare până la râul Utus (Vit) şi atingând către sud râurile Axius (Vardar) şi Strymon (Struma), avea scopul de a camufla pierderea Daciei propriu-zise. Dacia continua astfel să figureze în lista provinciilor imperiului roman. Scopuri asemănătoare urmărea desigur şi informaţia transmisă de o serie de istorici, care însă trebuie să …

Read More »