Tag Archives: Drame

Cântăreaţa cheală, de Eugen Ionescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ca manifestare literară, teatrul absurd a apărut după cel de al doilea război mondial, în Franţa, având ca iniţiatori pe Eugen Ionescu – Cântăreaţa cheală (1950) şi pe Samuel Beckett – Aşteptându-l pe Godot (1953). Cuvântul absurd denumeşte o idee contrară gândirii logice, a bunului-simţ sau care nesocoteşte legile naturii şi ale societăţii. Piesele de teatru înscrise în literatura absurdului ilustrează situaţii şi personaje nefireşti, neverosimile, conturate împotriva legilor firii şi a gândirii logice, utilizând formule şocante de expresie. Subiectul Subiectulacestor piese este diminuat, accentul mutându-se pe răul înrădăcinat în structura interioară a omului, indiferent de epoca istorică, de societate …

Read More »

Răzvan şi Vidra, de B.P. Hasdeu (comentariu literar, rezumat literar)

Declarându-se discipol al lui Sofocle şi William Shakespeare, B.P. Hasdeu rămâne convins că „trecutul unui popor poate să învie numai într-o dramă istorică”, aşa că scrie piesa Răzvan şi Vidra, prima dramă istorică de factură romantică, în versuri, într-o viziune paşoptistă asupra trecutului, în spiritul ideilor de la „Dacia literară”. Piesa fost reprezentată în 1867 la Bucureşti, de către trupa lui Mihail Pascaly. Sursele de inspiraţie Sursele de inspiraţie ale dramei romantice Răzvan şi Vidra se află în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Miron Costin, în studiul lui Nicolae Bălcescu, Răzvan-Vodă, precum şi în folclorul românesc sau în operele culte …

Read More »

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar, rezumat literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga, a apărut la Sibiu în 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi la Berna (Elveţia) şi la Lwow (Polonia), înscriindu-se în literatura modernă interbelică. Drama lui Lucian Blaga se inspiră, ca atâtea alte creaţii literare, din mitul popular al jertfei pentru creaţie, pe care însă scriitorul-filozof îl intelectualizează, adâncindu-l în înţelesurile lui cele mai profunde, cu instrumentele teatrului modern, ale curentului literar numit expresionism. Blaga îi dedică piesă filologului ardelean Sextil Puşcariu, „iubitorului de ştiinţă şi legendă”. Expresionismul este un curent artistic apărut în Germania …

Read More »

Caii la fereastră, de Matei Vişniec (comentariu literar, rezumat literar)

În piesa într-un act Caii la fereastră, Matei Vişniec aduce în atenţie tema războiului care distruge omul atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic, nejustificat şi nemotivat. Războiul nu selectează victimele, el ucide fără să aleagă: „nu sunt identificaţi drepţii sau nedrepţii, ci doar oameni care pier dintr-un motiv ignorat” (Valentin Silvestru). Personajele au nume generice: Mesagerul, Mama, Fiul, Fiica, Tatăl, Soţia, Soţul. Deoarece eroii nu sunt personalizaţi, nu au o identitate caracterială, autorul precizează într-o notă că cele trei personaje feminine (Mama, Fiica, Soţia) pot fi interpretate de aceeaşi actriţă, iar cele masculine (Fiul, Tatăl, Soţul) de …

Read More »

Chiriţa în provinţie, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a paşoptismului, se simte dator să contribuie la construirea politică, morală şi intelectuală a Principatelor Române şi consideră că spectacolul teatral atrage publicul mult mai uşor decât lectura, deoarece transmite mesajul în chip nemijlocit şi poate fi astfel un mijloc eficient de îndreptare a moravurilor societăţii şi de împlinire a idealurilor naţionale şi democratice ale epocii. În cei 46 de ani în care a scris piese de teatru, adică între 1840, când s-a jucat Farmazonul din Hârlău şi 1886, când a fost definitivată drama Ovidiu, a abordat cele mai variate specii dramatice: cântecele comice, farse, vodeviluri, …

Read More »

Suflete tari, de Camil Petrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Camil Petrescu este un autor analitic atât în roman, cât şi în teatru, introspectând personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, trăind în lumea ideilor pure, imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană se înscrie în modernism şi evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă conştiinţă atâta pasiune, deci atâta dramă” (Gelu Ruscanu). …

Read More »

A treia ţeapă, de Marin Sorescu (comentariu literare, rezumat literar)

A treia ţeapă, de Marin Sorescu, este o dramă a cărei primă ediţie a fost publicată în 1993 la Bucureşti. Elementele care susţin apartenenţa textului la genul dramatic sunt următoarele: • dialogul – ca dominantă a expunerii; • personajele sunt nominalizate şi aşezate în faţa replicilor; • indicaţiile scenice; • camuflarea scriitorului. Întrebat de Ţepeş de ce tremură, Aga susţine că îi este frig. Când Papuc, la îndemnul lui Ţepeş, vrea să-l încălzească la foc, turcul este disperat şi cere ajutorul lui Allah. Domnul român porunceşte să-l elibereze pe Aga, care este surprins şi dezorientat. Ţepeş îl întreabă dacă a …

Read More »

O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de oameni şi de viaţă. Comediile sale – O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea – atestă un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. El foloseşte cu măiestrie satira şi sarcasmul, pentru, a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o ţară (defect) morală reprezentativă pentru tipul şi …

Read More »

Act veneţian, de Camil Petrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Camil Petrescu este un autor analitic atât în roman, cât şi în teatru, construind personaje frământate de idealuri ce rămân la stadiul de teorie, trăind în lumea ideilor pure, imposibil de aplicat în realitatea concretă. Concepţia lui Camil Petrescu despre drama umană evidenţiază ideea că „o dramă nu poate fi întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalităţi puternice, a căror vedere îmbrăţişează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt caractere, ci cazuri de conştiinţă, personalităţi plenare, singurele care pot trăi existenţa ca paradox: „Câtă conştiinţă atâta pasiune, deci atâta dramă”. Piesa Act veneţian a avut, iniţial, un …

Read More »

Iona, de Marin Sorescu (comentariu literar, rezumat literar)

Iona, subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”,a fost publicată în 1968 în revista „Luceafărul” şi face parte, alături de Paracliserul şi Matca, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv Setea muntelui de sare. Iona foloseşte tehnica monologului dialogat sau solilocviul (monolog rostit în prezenţa sau absenţa altui personaj, de care se face abstracţie), ce pune în valoare numeroase idei privind existenţa şi destinul uman, prin exprimarea propriilor reflecţii, opinii sau concepţii. Însuşi autorul precizează în deschiderea piesei această modalitate artistică, menţionând: „ca orice om foarte singur, Iona vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune întrebări şi răspunde”. Într-un interviu privind …

Read More »