Tag Archives: Doine

Doina oltenească (Frunză verde măr creţesc), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina oltenească (a Jianului), de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Doina oltenească Frunză verde măr creţesc. Stau în drum să mă gândesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pânea să-mi agonisesc, Copilaşii să-mi hrănesc? Cum şedeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Şi mă luai spre apus. Când pe munte mă urcai, Roată-n giuru-mi mă uitai. Mă uitai în gios spre lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci. Ei brăzduiau tot mereu, Numai pluguleţul meu L-a-nţelenit Dumnezeu. Că doi boi ce-i avusei De vremi rele-i răpusei Şi de sapă …

Read More »

Doina iubirei, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina iubirei este una din puţinele poezii ale lui Vasile Alecsandri care nu pot fi datate. După aşezarea ei în manuscrisul nr. 1.497, unde poeziile sunt, în genere, ordonate cronologic şi unde ea se află după Hora Ardealului, poezie scrisă în mai 1848, ar rezulta că Doina iubirei e scrisă după mai 1848, până în primele luni din 1851, când a fost alcătuit albumul devenit astăzi manuscrisul nr. 1.497 de la Biblioteca Academiei. Dacă ţinem seama că în acest manuscris poezia e intitulată Hora Ilenuţei – ceea ce ar putea însemna, în stil popular, o raportare la Elena Negri – …

Read More »

Doina haiducească (Mândră mămucă am avut), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina haiducească, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Doina haiducească Mândră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfăşat cu flori de munte Ca s-agiung viteaz de frunte, Gura toţi să mi-o asculte, Mândrele să mi-o sărute. Zi-le, maică, să se strângă Ca oiţele la strungă, Mie-acum că mi-a venit, Mi-a venit timp de iubit. Striga-n capul satului Pe fata fărtatului, Mândră vine alergând, Eu îi zic cu glasul blând: „Copiliţă, Liţă, fa, Mai dat-ai gură cuiva?” Ea prinse a se giura: „Să mă bată anaftema De-am mai dat gură cuiva Afară …

Read More »

Doina haiducească (Eu, vere, te-aş întreba), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina haiducească, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Doina haiducească „Eu, vere, te-aş întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrăneşti De nici vara nu munceşti, Nici iarna nu îmblăteşti?” „Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi. Ori o palmă trage-ţi-oi. Când e vară, primăvară, Ieu cu mine merinzioară Şi mă sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la stâne, le petrec Şi de acolo încă plec Gios, pe valea Oltului, La steava ungurului. Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce …

Read More »

Doina haiducească (Arză-te focul, răchită), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina haiducească, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Doina haiducească Arză-te focul, răchită, Că eşti neagră şi pârlită, Şi nu eşti încă-nfrunzită, Ca să-mi fac curea la flintă Din coaja ta nedubită; Să mi-o spânzur la spinare Şi s-apuc în codrul mare Pe când mugurul răsare. Mugurul a răsărit, Mie timpul mi-a venit În codru de haiducit!

Read More »

Doina (Doină, doină, cântic dulce!), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Doina, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Doina Doină, doină, cântic dulce! Când te-aud, nu m-aş mai duce. Doină, doină, viers cu foc! Când răsuni, eu stau în loc. Bate vânt de primăvară, Eu cânt doina pe afară De mă-ngân cu florile Şi privighitorile. Vine iarna viscoloasă, Eu cânt doina-nchis în casă, De-mi mai mângâi zilele, Zilele şi nopţile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie. Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin. Tot cu doina mă mai ţin. Doina cânt, doina şoptesc, …

Read More »

Doina (Doina, doiniţă!), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Doina, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în 1842, aşa cum arată datarea din manuscris şi din toate ediţiile, confirmată de scrisoarea-autobiografie adresată lui Ubicini (manuscrisul nr. 3.370). A fost publicată pentru prima oară în revista „Propăşirea” nr. 33 din 27 august 1844, apoi reprodusă în ediţiile din 1853, 1863, 1875, vol. I. Poezia este un adevărat program al ciclului Doine, anunţând temele lui principale, atât de actuale în acel moment istoric: lupta pentru libertate naţională, lupta pentru libertate socială, haiducia, patriotismul, sentimentul iubirii. Vasile Alecsandri Porumbică, diminutiv de la porumbă, fructul unui arbust (prunus spinosa) sălbatic, fruct mic, sferic, de culoare …

Read More »

Despărţirea (Unde te duci, bărbăţele), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Despărţirea, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Despărţirea Unde te duci, bărbăţele, Şi cui mă laşi, sufleţele? Cum de nu te-nduri de mine Şi laşi să plâng după tine? Te întoarce şi te uită Ca să-mi vezi jalea cea multă. Vai! nu mai pot, cad pe cale. Mă sfârşesc amar de jale. Stăi, drăguţul meu cel dulce, Stăi, nu grăbi de a te duce; Stăi, ori mă ie şi pe mine, Să fiu la un loc cu tine!

Read More »

Cucul (Vine cucul de trei zile), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Cucul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Cucul Vine cucul de trei zile Peste văi, peste movile Şi loc n-are să se puie, Sa cânte, focul să-şi spuie. Pune-s-ar pe-o rămurea Aproape de casa mea. Să-mi tot cânte, cânte-n faţă, Şi seara şi dimineaţă. De-ar fi cucul voinicel, Mi l-aş prinde argăţel, Şi cămeşi subţiri i-aş toarce Şi l-aş purta cum îmi place. De-ar fi cucul un viteaz, El mi-ar trece de necaz; Dar e cucul păsărea, El cântă pe rămurea Şi zboară pe unde vrea, Nu-i pasă de jalea mea!

Read More »

Cucul (Unde-aud cucul cântând), de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Cucul, de Vasile Alecsandri, este o poezie care face parte din ciclul Doine. Vasile Alecsandri Cucul Unde-aud cucul cântând Şi mierlele şuierând Nu mă ştiu om pe pământ! Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă Şi tot cântă de mă seacă. Iar mai gios pe-o rămurea Cântă şi o turturea Tristă ca inima mea. Cucul zice de pornire, Turturica de jălire Ş-al meu suflet de peire!

Read More »