Tag Archives: Dobrogea

Dobrogea în timpul stăpânirii bizantine

În veacurile XI-XIII, teritoriul României dintre Dunăre şi Marea Neagră s-a aflat sub stăpânire bizantină. Această stăpânire nu a fost continuă şi nu s-a exercitat decât vremelnic asupra întregului teritoriu dobrogean. Societatea omenească de pe acest teritoriu nu a avut o existenţă istorică izolată; legături strânse cu regiunile nord-dunărene şi cu cele bizantine de la sudul Dunării au determinat participarea societăţii dobrogene la marile evenimente ale acestor veacuri. În perioada stăpânirii bizantine, Dobrogea cunoaşte o anumită dezvoltare economică. Datorită producţiei proprii, dar şi poziţiei sale geografice, Dobrogea a cunoscut un intens trafic comercial. Necesitatea de a achiziţiona produsele locale şi …

Read More »

Criza stăpânirii romane în Dobrogea în secolul III î.Hr.

Înrăutăţirea situaţiei stăpânirii romane în Dobrogea în a doua jumătate a secolului II: atacul costobocilor Încă de la sfârşitul secolului II d.Hr. se făcuseră simţite, mai ales din punctul de vedere al apărării frontierelor, consecinţele politice prin care trecea în acea vreme imperiul roman. Atacurile triburilor germanice la frontiera Dunării de sus, precum şi ale sarmaţilor iazigi la Dunărea de mijloc, obligaseră pe Marcus Aurelius să concentreze în acea zonă aproape toate trupele disponibile. În locul legiunii a V-a Macedonica, transferată în Dacia, rămăsese în Dobrogea, la Tropaeum, doar un singur detaşament – vexillatio legionum I Italicae Moesicae et V …

Read More »

Cultele orientale în Dobrogea romană şi semnificaţia socială a religiilor de „mântuire”

Numeroase, de altă parte, sunt şi documentele ce ne permit să urmărim pătrunderea până în cele mai depărtate locuri din Dobrogea a unor culte egiptene, siriene ori microasiatice, fără a mai vorbi de cultul de origine iraniană al lui Mithras. În cele mai multe cazuri, răspândirea credinţelor exotice pare să se fi. făcut prin călători din ţara depărtată, veniţi să se stabilească pe meleagurile noastre pentru treburi neguţătoreşti. Astfel, alexandrinii locuind în Tomis, constituiau în secolul al II-lea o asociaţie dispunând de un sediu propriu, sub invocaţia lui Sarapis. Caracterul religios al asociaţiei apare lămurit, dacă nu uităm mărturiile despre …

Read More »

Dobrogea la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Situaţia Dobrogei după războaiele ruso-turce În urma războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi a celor din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care au pus capăt raialelor din nordul Dunării, Dobrogea a ajuns o provincie de margine a Imperiului Otoman. Situaţia ei s-a schimbat. Paşalâcul Silistrei s-a desfiinţat şi a fost înlocuit cu „paşalâcul Dunării” (Tuna), care cuprindea Dobrogea până la linia Silistra-Balcic şi Bulgaria, sub autoritatea unui vizir cu reşedinţa la Rusciuc. Războaiele, care s-au purtat şi pe solul Dobrogei, au lăsat urme adânci. Satele şi oraşele au fost în cea mai mare parte …

Read More »

Independenţa de stat a României şi unirea Dobrogei

După Pacea de la Adrianopol (1829), vasalitatea românilor faţă de turcise materializa în plata tributului şi în lipsa dreptului de a avea o politică externă proprie. Spre sfârşitul secolului, această dependenţă devenise mai mult nominală. România avea acum numeroase atribute ale unui stat suveran: armată, flotă, drapel naţional, monedă, agenţii diplomatice şi convenţii comerciale cu diferite state. De asemenea, ea avea o Constituţie elaborată şi votată în mod liber de un parlament ales, fără ingerinţe din afară. Contextul internaţional În 1876, Carol I l-a desemnat prim-ministru pe Ion C. Brătianu, cu Nicolae Ionescu, apoi cu Mihail Kogălniceanu, la externe. La …

Read More »

Stăpânirea romană în Dobrogea, Muntenia şi Moldova. Înaintarea cuceririi romane la Dunărea de Jos

În ciuda biruinţei categorice obţinute de romani în cursul celui de-al III-lea război mitridatic asupra cetăţilor de pe ţărmul de vest al Mării Negre, extinderea şi consolidarea stăpânirii lor la Dunărea de Jos era sortită să întâmpine piedici. Mai puţin de zece ani după succesele obţinute de M. Terentius Varro Lucullus,- către vremea când, în numele Senatului, Pompeius organiza durabil cuceririle asiatice din ţara colchilor până la graniţele Egiptului, – cetăţile din Pontul Stâng, odată mai mult unite în faţa unei primejdii comune, se răsculau împotriva împilării unui guvernator al Macedoniei, C. Antonius Hybrida (62 î.Hr.). Ajutate de geţii şi …

Read More »

Dobrogea în epoca romană şi timpuriu bizantină

Istoria Dobrogei se deosebeşte într-o oarecare măsură de istoria Daciei romane. Intrată mai devreme sub influenţa şi, apoi, stăpânirea Romei, în urma expediţiei lui Crassus (28 î.Hr.) şi a anexării ei la provincia Moesia (46 d.Hr.), Dobrogea va continua să facă parte integrantă din Imperiu până în anul 602 d.Hr. Aşadar, aici relaţiile sclavagiste se menţin vreme mai îndelungată. Dobrogea în secolele I-III d.Hr. Bastion dominând câmpia munteană, Dobrogea a avut o mare însemnătate strategică în tot timpul stăpânirii romane. Imperiul a înzestrat-o cu numeroase trupe, între care şi legiunea a V-a Macedonica, ce-şi avea, în anii 106-167, garnizoana la …

Read More »

Oraşele greceşti din Dobrogea în timpul stăpânirii romane (secolele I-III d.Hr.)

Cât priveşte oraşele greceşti pontice, romanii le-au protejat încă de la început, nu numai fiindcă ele reprezentau noi celule economice şi administrative ale vastului imperiu, dar şi fiindcă ele constituiau, graţie oligarhiei greceşti din aceste oraşe, tot atâtea puncte de sprijin pentru menţinerea stăpânirii romane pe malurile Dunării, ce devenise o mare arteră comercială romană. Pe de altă parte, bazinul Mării Negre interesa tot mai mult politica romană din Orient. Un document de mare însemnătate din acest punct de vedere este „hotărnicia” lui M. Laberius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferioare, din 25 octombrie 100 d.Hr. Textul acestui document a fost descoperit …

Read More »

Dezvoltarea comerţului în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

La înflorirea economică a oraşelor pontice a contribuit într-o mare măsură, pe lângă producţia locală de mărfuri şi comerţul pe mare şi pe Dunăre. Numeroase descoperiri arheologice, făcute atât la nordul, cât şi la sudul Dunării, în Dobrogea, dovedesc cât de intensă era în epoca romană circulaţia de bunuri, fie că e vorba de produsele atelierelor locale, fie de produsele aduse din sud, mai ales vin şi untdelemn grecesc, monumente de marmură şi alte obiecte de artă din Asia Mică şi din insule, mirodenii aduse de departe de negustori originari din Siria şi din Egipt. Inscripţiile din Tomis, care devenise …

Read More »

Dezvoltarea economică a oraşelor greceşti din Dobrogea în secolele V-I î.Hr.

Coloniile greceşti (şi acele din Dobrogea nu constituie, din acest punct de vedere, o excepţie) întreţineau cu oraşele de unde-şi trăgeau originea legături statornice, politice şi culturale, dar înainte de toate economice, trimiţând metropolelor materiile prime de care acestea duceau lipsă şi primind de la ele produse meşteşugăreşti precum şi unele „specialităţi” ale sudului egeean, cum ar fi untdelemnul şi vinul. Cea mai veche aşezare de acest fel din România, Histria, fiind o creaţie a milesienilor, era firesc ca săpăturile arheologice să ne ofere dovada schimburilor dintre ea şi Asia Mică, prelungite până la distrugerea Miletului de perşi, în pragul …

Read More »