Tag Archives: Diplomaţie

Diplomaţia, o realitate politică în secolul al XVII-lea

Consideraţii generale Secolul al XVII-lea a reaşezat raporturile între Marile Puteri. În acelaşi timp, în răsăritul Europei au apărut noi pericole. În lupta pentru supremaţie politică s-a afirmat o nouă putere, Rusia. Astfel, teritoriul românesc intrase în zona de influenţă a patru mari puteri: Imperiul Habsburgic, Polonia, Poarta şi Rusia. După domnia lui Mihai Viteazul, Poarta a înţeles că pentru menţinerea stabilităţii în ţările române se impunea respectarea statutului lor de autonomie. Deşi iniţial obligaţiile ţărilor române au fost reduse simţitor, către sfârşitul secolului ele au sporit din nou. În 1658, cetăţile Lugoj, Ineu şi Caransebeş, Ţinutul Hălmagiului şi zona …

Read More »

Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu

De-a lungul secolelor românii, folosind atât arma diplomaţiei cât şi rezistenţa militară, au luptat pentru apărarea independenţei şi menţinerea fiinţei statale. Deşi au fost obligaţi să recunoască vremelnic suzeranitatea unor puteri vecine, au reuşit să menţină credinţa creştină şi statalitatea. În epoca modernă au fost înfăptuite marile idealuri de unitate naţională şi independenţă. Diplomaţia românească, prin alianţe bilaterale sau regionale, prin participarea la activitatea unor organisme internaţionale consacrate menţinerii păcii, a apărat integritatea şi independenţa naţională. La începutul celui de al doilea război mondial, într-o conjunctură internaţională total nefavorabilă, teritorii româneşti au intrat în componenţa unor state vecine. Obiectivele generale …

Read More »

Diplomaţia românească între Tratatul de la Varşovia şi Uniunea Europeană

Pactul de la Varşovia a fost o alianţă creată de URSS ca o contrapondere la NATO, înfiinţat din iniţiativa Statelor Unite. În momentul constituirii acestuia (1955) România nu putea avea altă opţiune, indiferent cine ar fi fost la conducerea statului. Lumea fusese împărţită între marile puteri iar România se afla în sfera de influenţă sovietică, împreună cu alte state din Europa Centrală şi de Est, iar în planurile militare ale NATO era tratată ca un adversar. Mai ales după anul 1958 România a avut, în cadrul Pactului, o atitudine distinctă care să îi permită afirmarea interesului naţional: nu a admis …

Read More »

Politica şi diplomaţia în ţările române în secolele XVII-XVIII

Pe parcursul secolelor XVII-XVIII, istoria ţărilor române s-a derulat într-un context extern dominat de conflictul de interese dintre Imperiul otoman, pe de o parte, şi Imperiul habsburgic, Polonia şi mai târziu Rusia, pe de altă parte. Domnitorii români renunţă în această perioadă la confruntarea deschisă cu Poarta, acceptându-i pretenţiile şi înclinând tot mai mult să promoveze acţiuni diplomatice orientate către una sau alta din părţile aflate în conflict. Statutul politic al ţărilor române în prima jumătate a secolului al XVII-lea Instaurată în întreg spaţiul românesc, suzeranitatea otomană n-a afectat autonomia ţărilor române, care şi-au menţinut instituţiile interne, ca şi structura …

Read More »

Voci ale diplomaţiei româneşti de la Dimitrie Cantemir la Grigore Gafencu

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domn al Moldovei (1710-1711) şi cărturar de talie europeană. A fost ales membru al Academiei din Berlin. A îmbinat arma diplomatică cu războiul pentru a obţine ameliorarea situaţiei Moldovei, înainte de domnie s-a aflat mai multă vreme la Constantinopol reprezentând interesele Moldovei. După pierderea domniei a trăit la Moscova până în 1723. Take Ionescu, a fost om politic şi diplomat. Era un foarte bun orator. Marile sale calităţi de diplomat le-a evidenţiat la sfârşitul primului război mondial când a militat în Occident pentru susţinerea drepturilor naţionale. A negociat cu state care aveau interese asemănătoare încheierea …

Read More »