Tag Archives: de Mihai Eminescu

Nu voi mormânt bogat, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Nu voi mormânt bogat, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Poesii în 1883. Mihai Eminescu Nu voi mormânt bogat Nu voi mormânt bogat, Cântare şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Frunzişului veşted Doar vântul glas să-i dea. În liniştea sării Să mă-ngropaţi, pe când Trec stoluri greu zburând La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalţă la maluri, Cu braţe de valuri S-ar atârna de stânci – Şi …

Read More »

Gelozie, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Gelozie, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Opere IV. Poezii. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.277, 38-37, 39-38, 40, cu titlul Gelozie. Aparţine epocii bucureştene (1878-1880). Se încadrează în romanul sentimental pentru Veronica Micle, alături de poezia Când te-am văzut, Verena. Mihai Eminescu Gelozie Când te-am văzut, femeie, ştii ce mi-am zis în sine-mi N-ai să pătrunzi vrodată înlăuntrul astei inemi. Voi pune uşii mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Şi cum? dar înţelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gândurile-ţi arde şi inima-ţi sfâşie. Căci …

Read More »

Atât de fragedă…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Atât de fragedă…, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, nr. 6 din 1 septembrie 1879. A apărut pentru prima oară în volum în Poesii, Bucureşti, 1883. Maiorescu în Însemnări zilnice, Mite Kremnitz în Amintiri fugare despre Mihai Eminescu şi în nuvela acesteia, Un caracter de artist, insistă asupra pasiunii lui Eminescu pentru scriitoarea germană, cumnata criticului. Poetul îi oferă o copie a poeziei sale şi faptul acesta este invocat că este scrisă anume pentru ea. Manuscrisele infirmă aceste ipoteze şi arată că poezia este începută la Iaşi şi cunoaşte …

Read More »

Am pus sofa la fereastă, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Am pus sofa la fereastă, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Mihai Eminescu – opera literară, de George Călinescu, Bucureşti, 1935. Se păstrează în manuscrisul nr. 2.284, 66v. Aparţine epocii berlineze (1873). Mihai Eminescu Am pus sofa la fereastă Am pus sofa la fereastă – Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare – Mândra capu-n mâni şi-ascunde. Şi-apoi şi-l ascunde-n perini, Într-un colţ al sofei roşii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb. Şi de ce-şi ascunde faţa Dulce, jună, fericită, – Oh, ar vrea să râdă de bucurie Fără ca …

Read More »