Tag Archives: D’ale carnavalului de I.L. Caragiale

Caracterizarea personajului Nae Girimea din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Nae Girimea din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un „frizer şi subchirurg”, don Juan de cartier, Bibicul care le „încurcă” pe cele două femei, Miţa Baston şi Didina Mazu, într-o relaţie de amantlâc simultan stă la originea intrigii comediei. Nu se ştie care sunt calităţile ce îi asigură succesul la sexul slab – în piesă nu depistăm nici un indiciu convingător în acest sens. Dimpotrivă: textul biletului expediat Didinei, prin care îi cere imperativ să nu lipsească de la carnaval, deşi aminteşte vag de limbajul lui Rică Venturtano („Prea iubita mea angelă” trimite numaidecât cu gândul la „Angel …

Read More »

Caracterizarea personajului Miţa Baston din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Spre deosebire de Nae Girimea, Iordache, Didina Mazu, Ipistatul şi Catindatul care, fie sunt rătăciţi întâmplător în acţiune (ultimii doi), fie funcţionează ca reactivi într-un imbroglio în care mai mult suportă decât determină volutele acţiunii (ceilalţi), Miţa Baston din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, alături de Iancu Pampon şi Mache Razachescu, reprezintă segmentul activ, ofensiv, generator de epică teatrală, de motivări şi dezvoltări ale acţiunii scenice. Gelozia ei (lor) declanşează conflictul, îl întreţine şi-i augmentează tensiunea, fără impulsul revanşard al Miţei et comp., vertijul comic al lumii din D’ale carnavalului nu s-ar produce, lumea respectivă rămânând, ca potenţialitate literară, …

Read More »

Caracterizarea personajului Ipistatul din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Ipistatul din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un personaj episodic: apare în doar trei dintre cele 34 de scene ale comediei, în ultimul act. Mai mult: dacă ţinem seama că în tabloul final nu are nici o replică, pierzându-se în grupul de bărbaţi preocupaţi de aranjarea mesei, apariţiile sale se reduc, practic, la două scene. Ambele savuroase, însă. Chemat de Iordache să-i arestuiască pe turbulenţii Pampon şi Crăcănel, care dau buzna în miez de noapte în frizeria lui Nae Girimea în căutarea Bibicului, Ipistatul, însoţit de doi sergenţi, îi „umflă” rapid pe vinovaţi, transportându-i la secţie nu înainte …

Read More »

Caracterizarea personajului Iordache din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Iordache din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este o calfă la salonul frizeriei model a domului Nae Girimea, confident şi complice în primejdioasele istorii amoroase în care este implicat patronul său, Iordache are ceva din isteţimea, dinamica şi inventivitatea şoltică devenite marcă arhetipală pentru valetul din comediile dintotdeauna ale lumii, dar şi o placiditate, o lehamite şi un sictir de-ale noastre, levantine, care îi particularizează etnic şi istoric conduita. Deşi, faptic, acţiunea piesei este declanşată de întâmplătoarea găsire de către Pampon în odaia Didinei a două bileţele suspecte, startul încurcăturilor care alcătuiesc substanţa şi imprimă tonalitatea comediei îl dă …

Read More »

Caracterizarea personajului Iancu Pampon din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Iancu Pampon din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este un „fost tist de vardişti la Ploieşti” (ofiţer, adică), şi-a „sacrificat cariera de militar” pentru „cel mai sacru amor”, Didina Mazu, poposind în Bucureşti unde se îndeletniceşte cu jocul de cărţi, dexteritatea în materie de trişat aducându-i porecla „Conţina cu cinci fanţi”. După o noapte lucrativă, în care câştigă trei poli, lefterindu-şi partenerii cu metoda sa infailibilă („- I-am ras…”), revenit dimineaţa acasă la Didina, Pampon găseşte rătăcite pe jos două hârtiuţe suspecte: „un bilet de abonament la frizeria model a lui d. Nae Girimea” şi „un bilet de amor …

Read More »

Caracterizarea personajului Didina Mazu din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Didina Mazu din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, este pupila lui Iancu Pampon şi rivala Miţei Baston la graţiile masculine ale lui Nae Girimea. Personaj mult mai şters decât apriga republicană cu care îl dispută pe frizerul galant şi infidel. Mai puţin implicată sentimental în relaţia cu Nae (ca, de altfel, şi în aceea cu Pampon). Didina Mazu pare a fi o achiziţie recentă a lipsitului de scrupule don Juan, beneficiind, ipso facto, de statutul de favorită: în astfel de istorii amoroase, privilegiat este întotdeauna ultimul sosit. Ea ştie foarte bine această regulă, motiv pentru care nici nu manifestă …

Read More »

Caracterizarea personajului Crăcănel din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

Nume real: Telemac (Mache) Razachescu: nume de cod: Mangafaua; Crăcănel este porecla. Amantul oficial al Miţei Baston care, în prelungirea unei tradiţii fructuoase, îl traduce cu aplomb („- Să fie cu putinţă?… Miţa? a opta?…”), ceea ce îl aduce în apropierea unei decizii disperate: „- Nu!… o mai iert acum, dar dacă s-o mai întâmpla încă o dată… hotărât mă însor!”. Savoarea războinicei intenţii rezidă în recurenţa antecedentelor similare: „- Am plâns cum plâng şi acuma, căci eu ţin mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns, şi iar am iertat-o; …

Read More »

Caracterizarea personajului Catindatul din drama „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale

În lista de „persoane”, Catindatul din comedia D’ale carnavalului, de I.L. Caragiale, figurează anonim ca Un catindat de la percepţie, în rând cu Un ipistat, Un chelner şi O mască. Anonimizarea acestui personaj care, sub raportul întinderii partiturii, este comparabil cu protagoniştii comediei, se explică, prin permanenta situare în exterioritatea acţiunii principale, cu lirele căreia se intersectează aleatoriu şi fără consecinţe efective. Chiar şi atunci când, în secvenţa balului, îşi schimbă costumul cu Nae Girimea de teama lui nenea Iancu de la Ploieşti, despre care crede că se află la carnaval, provocând astfel încurcături suplimentare. Catindatul nu aduce nimic nou …

Read More »