Tag Archives: Dacia

„Dacia viitoare”, iată titlul…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

„Dacia viitoare”, iată titlul…, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut în „Timpul”, nr. 37 din 17 februarie 1883. A fost publicat, prima dată, în volum în Opera politică în 1941. Revista „Dacia viitoare” apare la Paris între februarie-aprilie 1883 şi la Bruxelles între aprilie şi august 1883. Este editată de Cercul Socialist din România din care fac parte V.G. Morţun, Constantin Mille şi Vintilă C.A. Rosetti, unul din fiii lui C.A. Rosetti. Mihai Eminescu protestează împotriva modului cum se discuta despre istoria naţională. Mihai Eminescu

Read More »

Campania romană din Dacia din 101 d.Hr. şi a doua bătălie de la Tapae

Dacia rămânea un duşman potenţial pentru Imperiul Roman după încheierea tratatului din 89, foarte avantajos pentru ea. Venirea la putere a împăratului Traian (98-117) a marcat o schimbare radicală a politicii faţă de Dacia. Traian a decis încălcarea tratatului şi declanşarea războiului, deoarece creşterea puterii regatului dac era o ameninţare pentru frontiera dunăreană a imperiului. De asemenea, s-au luat în calcul avantajele economice care puteau fi aduse prin anexarea Daciei şi prin stoparea subsidiilor care continuau să fie plătite către acest stat. Împăratul roman a pregătit războiul printr-o inspecţie pe linia Dunării (la începutul anului 99), urmată de o intensă …

Read More »

Căile de comunicaţie în Dacia romană

Drumurile de uscat, în parte şi cele de apă, au favorizat în larga măsura dezvoltarea economica şi apărarea provinciei Dacia. Sunt mai multe tablouri pe columna lui Traian, în care se vede cum, în timpul operaţiilor de cucerire a Daciei, soldaţii romani defrişează păduri, construiesc drumuri, ridică poduri şi în unele locuri dărâmă stânci, pentru a face loc căilor de comunicaţie. Aşadar, primele drumuri construite de ei au un scop militar, iar mai târziu, prin diferite amenajări şi completarea reţelei, acestea deveneau însemnate artere de legături economice. Principalele drumuri ale Daciei, unind centrele de seamă ale provinciei, sunt însemnate şi …

Read More »

Legiuni şi detaşamente auxiliare în Dacia romană

Nucleul armatei din Dacia (exercitus Daciae) îl formează legiunile (legiones), în jurul cărora se grupează celelalte trupe. Legiunile erau alcătuite numai din cetăţeni romani şi efectivul lor era de aproximativ 5.600 de oameni. O legiune cuprindea 10 cohorte, împărţite în centurii. Comandantul legiunii era un legatus legionis, care se intitula şi legatus Augusti, pentru că era numit de împărat, dintre membrii ordinului senatorial. Numai începând din timpul domniei lui Gallienus el se numeşte praefectus legionis şi nu mai este de rang senatorial, ci numit dintre militarii de profesie. După el urmau în rang tribunii, dintre care unii erau tribuni laticlavi, …

Read More »

Hotarele Daciei romane

Cu o singură modificare şi aceasta temporară, noile hotare ale provinciei Dacia statornicite pe la 119, abstracţie făcând de ulterioarele schimbări în ceea ce priveşte organizarea şi conducerea ei, rămân neschimbate până la sfârşitul stăpânirii romane în nordul Dunării. Mai de aproape graniţele Daciei romane nu ne sunt cunoscute din izvoarele antice. În mare ele cuprind Banatul, cea mai mare parte din Transilvania şi Oltenia de astăzi, unde stăpânirea romană a lăsat peste tot urme sigure şi numeroase. O singură indicaţie ni s-a păstrat la doi scriitori din secolul IV, Eutropiu şi Rufius Festus, care spun că perimetrul Daciei măsura …

Read More »

Dacia şi poporul geto-dac

Sub denumirea de daci sau geţi, se înţelege populaţia care, din timpuri străvechi, a locuit pe teritoriul României, întinzându-se, în anumite perioade de timp, şi dincolo de aceste hotare. Atât numele de daci, cât şi acela de geţi sunt nume colective, designând aceeaşi populaţie, compusă dintr-o mulţime de triburi care vorbeau, cu variaţii locale, aceeaşi limbă. În scrierile lor, autorii greci, folosesc, de obicei, numirea de geţi (Getai), referindu-se la toţi geto-dacii, dar în special la populaţia ce locuia ţinuturile din apropierea gurilor Dunării şi din nord-estul Peninsulei Balcanice, populaţie cu care grecii ajunseseră mai întâi în contact. Numirea de …

Read More »

Clasele sociale din Dacia romană

Societatea din Dacia romană este împărţită în clase antagoniste. Clasele fundamentale sunt cele proprii orânduirii sclavagiste, adică stăpânii de sclavi şi sclavii. Clasa stăpânilor de sclavi, alcătuind o minoritate privilegiată, este deţinătoarea mijloacelor de producţie. Sclavii şi păturile exploatate ale populaţiei libere formează principala forţă de muncă în activitatea economică şi productivă din Dacia. Relaţiile de exploatare sclavagiste sunt predominante în principalele ramuri de producţie şi ele determină toate aspectele vieţii economice, sociale, politice şi culturale, punându-şi pecetea pe toate realizările din această epocă în domeniul culturii materiale şi spirituale. Exploatarea sclavilor îmbracă şi în Dacia formele nemiloase şi inumane …

Read More »

Distribuţia proprietăţii funciare în Dacia romană

Întorcându-ne acum la vremurile de început ale provinciei Dacia, constatam ca mea de pe timpul lui Traian s-a procedat şi la organizarea administrativă a teritoriului, după regulile obişnuite în acest timp în imperiul roman. Potrivit dreptului roman, întreg teritoriul cucerit a trecut în proprietatea imperiului, alcătuind pământul public ager publicus, de care împăratul putea dispune. La un scriitor târziu s-a păstrat ştirea că împăratul Traian, desigur îndată după cucerire, a efectuat un recensământ general al provinciei (census provinciae), după formula în vigoare la acea dată (formula censualis), cunoscută din Ulpian. Pământurile au fost măsurate spre a se stabili impozitele pe …

Read More »

Mineritul în Dacia romană

Minele de aur din Dacia formau una din bogăţiile de seamă ale provinciei în beneficiul fiscului imperial, înainte de cucerirea romană, ele aparţinuseră regelui dac, ca după 106 d.Hr., să treacă în patrimoniul împăratului roman. Exploatarea lor se intensifică sub stăpânirea romană prin introducerea unor sisteme de extracţie mai perfecţionate şi mai dezvoltate, prin folosirea muncii sclavilor şi a lucrătorilor specializaţi. Dacă autorii antici nu pomenesc deloc despre minele de aur ale provinciei, avem, în schimb, numeroase documente arheologice privitoare la această activitate, compuse din galerii părăsite, instrumente de minerit şi texte epigrafice. Cunoaştem două importante districte aurifere situate în …

Read More »

Celţii pe teritoriul Daciei

Celţii formau ramura cea mai de vest a indo-europenilor. Din punct de vedere lingvistic, ei aparţin grupului kentum, limba lor fiind mai de aproape înrudită cu limbile italice. Ei înşişi se numeau celţi, după cum apar în cele mai vechi texte; în latineşte, Celtae. Numele a aparţinut iniţial probabil unui singur trib, cu care au venit întâia oară în contact grecii şi romanii. Mai târziu capătă un sens generic şi numele de galli, la început tot denumirea unui trib, sau Galatai, după cum se numeau cetele care au pătruns în anii 279-278 î.Hr. în Macedonia, Tracia, Grecia şi Asia Mică. …

Read More »