Tag Archives: Curente literare

Umanism

Continuator firesc în Apus al celor mai importante programe renascentiste, înlocuitor în bună măsură al Renaşterii pentru spaţiul est şi sud-est european, cu preluarea şi exercitarea funcţiilor ei de înnoire şi modernizare, revendicându-se, cel puţin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu şi discursul în structuri retorice savante, barocul – singurul curent cu răspândire continentală – nu putea să ocolească exerciţiile de factură umanistă. Textele compun şi comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutaţi din surse ce se despart de cele tradiţionale, dar fără a „divorţa” definitiv. În ierarhia făpturilor „zidite” …

Read More »

Suprarealism

Termen de provenienţă franceză, suprarealismul denumeşte cea mai vastă şi mai puternică mişcare de avangardă a secolului al XX-lea, productivă la început în literatură, curând şi în pictură, care a pătruns, cu timpul, în toate sferele artei şi s-a implicat şi în viaţa politico-socială. Termenul a apărut prima dată în subtitlul „dramei suprarealiste” Les Mamelles de Tiresias (1917) a lui Guillaume Apollinaire, dacă nu va fi fost – cum susţin unii – lansat anterior (1916) de Pierre-Albert Birot, redactorul efemerei reviste „Sic”. Declanşatorul curentului este, în orice caz, Andre Breton, medic psihiatru, format sub influenţa lui Sigmund Freud, şi poet …

Read More »

Sincronism

Concept fundamental al gândirii istorice, social-politice şi culturale a lui Eugen Lovinescu, sincronismul a fost elaborat într-una din operele de căpătâi ale criticului, Istoria civilizaţiei române moderne (I-III, 1924-1925). Premisele sunt însă mai vechi. Într-un amplu articol din 1915, consacrat lui Titu Maiorescu, se află o primă delimitare a tânărului critic faţă de înaintaşul său, al cărui continuator, de altfel, se considera, precum şi faţă de întreaga orientare a ideologiei junimiste. Recunoscând că Maiorescu era îndreptăţit să constate pătrunderea în societatea românească a unor împrumuturi occidentale inadecvate la prima vedere cu tradiţiile naţionale sau, mai exact, cu stadiul nostru de …

Read More »

Simbolism

Curent literar şi artistic constituit în Franţa către sfârşitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă, simbolismului i-a fost dat numele în 1886 de Jean Moreas. Mişcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacţie la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E.A. Poe, Gerard de Nerval) şi de poezia lui Charles Baudelaire, simbolismul exprimă starea de spirit a unei generaţii dezamăgite de orientarea unei culturi şi de rânduielile unei societăţi care, prin fetişizarea bunurilor materiale şi instituţionalizarea gândirii dominate de principii utilitariste, marginalizau valorile spiritului. Tinerii poeţi, promovaţi de …

Read More »

Sămănătorism

Curent ideologico-literar configurat în primul deceniu al secolului al XX-lea, sămănătorismul îşi trage numele de la revista „Sămănătorul”, care l-a promovat. Precedată, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, de periodice ca „Vieaţa”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Curierul literar” etc., publicaţia, apărută la 2 decembrie 1901, îşi propunea să trezească în conştiinţe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de măreţe ale străbunilor […], cea mai entuziastă iubire pentru patrie […], pentru frumuseţile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnaţi să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuţile bătrânilor de atunci în sufletele …

Read More »

Proletcultism

Proletcultism este un termen utilizat în critica şi istoria literară (ca şi în critica de artă), cu referire la perioada dintre anii 1948 şi 1960, când „generaţia Labiş” se emancipa, într-un context de relativă relaxare politică, de rigorile dogmatice. Această uzitare este, de fapt, abuzivă. Proletcultismul înţeles ca formulă a politicilor culturale şi a literaturii din deceniile al cincilea – al şaptelea ale secolului al XX-lea – reprezintă resemantizarea prin extensie a unui concept importat din spaţiul sovietic; ea depăşeşte cu mult intervalul în care cuvântul reflectă o realitate din câmpul cultural: anii 1945-1948 sau, ţinând cont de anticipări şi …

Read More »

Preromantism

Preromantismul este un curent artistic apărut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preromantismul s-a manifestat ca reacţie la clasicism şi ca prefigurare a romantismului. Apărut în terminologia istorico-literară franceză abia către sfârşitul secolului al XIX-lea, preromantismul a devenit un concept frecvent şi operaţional după primul război mondial, datorită în special monografiei Le Preromantisme a lui Paul van Tieghem (I-III, 1924-1947). Anterior, termenul fusese întrebuinţat de Fernand Baldensperger, prima dată doar pentru desemnarea fazei incipiente a romantismului, fiind considerat o „prefaţă” a marelui curent, iar după A. Monglond – o „uvertură a simfoniei”. Van Tieghem numeşte, de altfel, prin …

Read More »

Postmodernism

Postmodernism este un termen frecvent utilizat şi examinat în ultimele decenii în câmpul disciplinelor umaniste – filosofia culturii, istoria civilizaţiilor şi a mentalităţilor, istoriografie, teoria artei şi critica de artă, teoria, istoria şi critica literară etc. – postmodernismul rămâne mai degrabă un subiect de dispute şi controverse decât un concept pe deplin clarificat, fixat şi general acceptat. Nu este considerat un curent artistic şi/sau literar cu identitate şi cuprindere relativ clar definite – cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul – şi nici o modalitate estetică cu desfăşurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E …

Read More »

Poporanism

Poporanismul este un curent ideologic şi literar afirmat în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. Noţiunea a fost lansată de Constantin Stere în ciclul de foiletoane Din notiţele unui observator ipocondric, publicat de suplimentul literar al ziarului „Adevărul” în toamna anului 1893, dezvoltată în paginile revistei „Evenimentul literar” tot de Stere, căruia i se alătură, tot aici, Garabet Ibrăileanu şi, mai târziu, intervenţiile din „Viaţa românească” (1906). Termenul reprezintă traducerea cuvântului rus narodnicestvo şi trimite la modelul ideologic şi cultural al narodnicismului rusesc, amendat şi completat în spiritul realităţilor româneşti. Apariţia poporanismului este marcată …

Read More »

Paşoptism

Paşoptismul este un curent ideologic exprimând starea de spirit şi situarea politică a participanţilor la revoluţia din 1848 în ţările române, configurat în deceniul al cincilea din secolul al XIX-lea, paşoptismul îşi are premisele în mişcarea de înnoire de după 1821, intensificată începând de pe la sfârşitul deceniului, mişcare animată de principii iluministe, moştenite de la Şcoala Ardeleană şi punctată pe tărâmul culturii de realizări care au deschis în istoria României epoca modernă: întemeierea în Ţara Românească şi în Moldova a învăţământului naţional şi a teatrului, precum şi a presei în toate ţinuturile româneşti. În 1840 revista „Dacia literară” imprimă …

Read More »