Tag Archives: Craiova

Craiova – important centru comercial în epoca destrămării feudalismului

Ţările române se confruntau, în etapa destrămării feudalismului şi afirmării burgheziei, cu probleme din cele mai complexe de ordin economic, social şi politic. Situate la confluenţa conflictelor dintre marile imperii – otoman, ţarist şi habsburgic – ţările române resimţeau atât forţa dominantă a marilor puteri, cât şi dezastrele şi jafurile datorate războaielor purtate în regiunile moldave, transilvane sau subcarpatice. Oltenia şi implicit Craiova au avut enorm de suferit de pe urma unor războaie ale marilor ţări vecine, străine de interesele românilor. Economia regiunii şi prosperarea Craiovei au consemnat în secolele XVII şi XVIII dese traume, care erau tot atâtea întârzieri …

Read More »

Mişcarea democratică şi revoluţionară din Craiova între cele două războaie mondiale

Creşterea numerică şi maturizarea politică a detaşamentului muncitoresc se impun ca o coordonată principală a vieţii economice şi social-politice a oraşului dintre cele două războaie mondiale. Proletariatul craiovean se impusese prin întruniri, demonstraţii de stradă, greve şi alte acţiuni, ca factorul social cel mai activ şi înaintat în lupta pentru progres social. În iarna anilor 1920-1921, socialiştii din Craiova s-au strâns, seară de seară, la sediul sindicatelor din str. Copertari, unde au avut loc îndelungi dezbateri. „Sala aceea – povesteşte unul din animatorii acestor reuniuni revoluţionare, Mihail Cruceanu – era un vechi local de prăvălie, cu o cameră în fund, …

Read More »

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei în secolul al XVII-lea

După fluctuaţia demografică de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Craiova înregistrează o creştere treptată a populaţiei. Paul de Alep consemna la mijlocul veacului şaptesprezece că, la intrarea în oraş, a fost întâmpinat de „marele ban, boieri şi mulţime de popor”, ceea ce atestă şi o evidentă stratificare socială. Cu toate că o complexitate de factori (fiscalitatea excesivă care determina fuga locuitorilor, incursiunile otomane, războaiele, epidemiile de ciumă, holeră) a influenţat evoluţia demografică, sporul natural al populaţiei a fost permanent: în 1735 în Craiova existau 836 familii reprezentând peste 4.000 de locuitori. În această perioadă, o mare parte a populaţiei continua …

Read More »

Dezvoltarea edilitar-arhitectonică a Craiovei la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea

Secolul al XVIII-lea deschide o perioadă de restaurare a monumentelor din secolele anterioare, dar şi de construcţii noi. Cu un secol mai înainte, Matei Basarab a refăcut în tradiţionalul stil muntenesc biserica Sf. Dumitru, iar Constantin Basarab mănăstirea Jitianu. De la sfârşitul secolului (1699) datează Casa Băniei, cea mai veche construcţie existentă azi în oraş; după aprecierile istoricilor de artă, ea continuă una mai veche, din secolul al XV-lea, a familiei Craioveştilor. A fost reşedinţa lui Mihai Viteazul, când deţinea demnitatea de mare ban al Craiovei. Construcţie brâncovenească, Casa Băniei este o clădire cu două nivele, cu camere cu bolţi …

Read More »

Autoritatea domnului şi autoritatea banului în Craiova în secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea

În secolul al XVII-lea, marea boierime încearcă să-şi instituie propriul său regim politic „nobiliar” şi să domine autoritatea voievodală. În acest cadru, dispunând de marea bănie, boierii craioveni deţin aproape o putere discreţionară în provincia din dreapta Oltului. În secolul al XVII-lea marele ban figurează în permanenţă în documentele feudale, ca primul dregător al sfatului domnesc. Amplificarea autorităţii banului este rezultatul perioadelor de criză, repetată, a puterii voievodale şi, mai ales, a dezvoltării imunităţii autogene a stăpânilor de domenii. Domnia a încercat o restrângere a drepturilor marelui ban, prin instituirea unor dregători ai aparatului domnesc care să controleze politica boierimii …

Read More »

Craiova în timpul Revoluţiei de la 1848

Nu întâmplător oraşul Craiova a fost ales drept locul de întrunire a guvernului provizoriu înainte ca acesta să ajungă la Bucureşti. Se confirma că oraşul prezenta o deosebită importanţă în mersul revoluţiei, că trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigura revoluţiei o bază puternică în întreaga Oltenie. Această trecere nu s-a produs însă fără ciocniri între apărătorii vechiului regim, în frunte cu ocârmuitorul judeţului Dolj, fratele domnitorului, Iancu Bibescu, şi susţinătorii înflăcăraţi ai revoluţiei. Fără o clipă de ezitare, Ioan Maiorescu, Boicea Radian şi Grigore Bengescu, sprijiniţi de mase orăşeneşti, au reuşit să zădărnicească încercarea organizării unei riposte armate a …

Read More »

Mişcarea muncitorească şi socialistă din Craiova la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX

După Revoluţia de la 1848, ideile socialiste au fost cunoscute şi de revoluţionarii români. Adepţii lor, tinerii intelectuali, dezvoltând idealurile paşoptiste, au început propagarea noii ideologii, la oraşe în primul rând. La Craiova, inginerul Mihail Roşcovschi, în primăvara anului 1864, când în România se dezbătea problema împroprietăririi ţăranilor, a terminat de elaborat broşura sa Băgări de seamă asupra Legei rurale, în care se pronunţa pentru înfiinţarea de comune agricole, formate – la început – din cultivatori individuali ce aveau în posesia lor anumite loturi de pământ. Treptat, cultivatorii trebuiau să treacă la munca în comun, iar produsele realizate să se …

Read More »

Viaţa economică a Craiovei în preajma Unirii Principatelor

Marea operă reformatoare înfăptuită în timpul domniei lui Cuza a lăsat amprente şi asupra vieţii Craiovei care, la începutul domniei sale, reflecta fidel stadiul de trecere de la feudalism la capitalism al economiei româneşti. În preajma Unirii, Craiova număra circa 25.000 locuitori, situându-se din acest punct de vedere, imediat după capitala Ţării Româneşti. În Craiova existau în acea vreme 4.633 de clădiri, dintre care 3.220 de case, 26 de biserici, 11 şcoli, 60 de fabrici-ateliere. Din cele 3.220 de case, 2.500 aparţineau sărăcimii, având un singur nivel sau se găseau sub pământ. Totodată, Craiova se înscrie printre oraşele cu cea …

Read More »

Craiova între Revoluţia de la 1848 şi Unirea Principatelor

Din nou oraşul trăia dramatice evenimente care urmau scurtelor momente de speranţă ale locuitorilor săi pentru o adevărată renaştere sub semnul libertăţii şi demnităţii cetăţeneşti. Pentru craioveni, revoluţia de la 1848 semănase nădejdi luminoase, care nu au putut fi şterse de reacţiunea postrevoluţionară din anii ocupaţiei străine. Învăţămintele revoluţiei erau tot atâtea hotărâri ale maselor şi conducătorilor progresişti de a înfăptui cât mai curând idealurile de libertate socială, unitate şi independenţă naţională. Poporul român intra cu 1848 într-o etapă de încordare a tuturor energiilor sale pentru realizarea marilor obiective sociale şi naţionale. Craiova, cu locuitorii săi, se afla în primul …

Read More »

Viaţa politică şi partidele burgheze din Craiova între cele două războaie mondiale

Viaţa social-politică poartă amprentele sistemului de guvernământ al ţării, cu trăsături mai pronunţate privind fărâmiţarea grupărilor burgheze, trecerea de la un partid la altul a „politicienilor” etc. Grupările politice burgheze craiovene erau dominate de bancheri, moşieri, militari superiori, mari comercianţi şi avocaţi, politicieni al căror obiectiv principal era promovarea, în funcţiile de la municipiu, judeţ şi în parlament, a simpatizanţilor fiecărei organizaţii sau dezidenţe politice. Dominarea vieţii politice locale a aparţinut grupării partidului poporului, liberalilor şi naţional-ţărăniştilor. Gruparea liberală a avut mult timp în fruntea ei pe cel mai mare bancher din Oltenia, Constantin Neamţu, directorul Băncii Comerţului, şi Em. …

Read More »