Tag Archives: Constantin Brâncoveanu

Caracterizarea personajului principal Constantin Brâncovanul din balada „Constantin Brâncovanul”, de Vasile Alecsandri

Literatura populară este o componentă esenţială a folclorului românesc, deoarece însumează totalitatea producţiilor înţelepciunii poporului nostru, (artistice, literare, muzicale, plastice, coregrafice, dramatice), create şi transmise prin cuvânt şi practici din generaţie în generaţie. Folclorul face parte integrantă din cultura naţională şi defineşte spiritualitatea unui popor. Creaţiile literaturii populare au fost publicate pentru prima oară de către poetul Vasile Alecsandri în culegerea Poezii poporale. Balade. (Cântice bătrâneşti) din 1852, al cărei motto a devenit celebru: „Românul e născut poet”, despre care bardul de la Mirceşti afirma că este „înzestrat de natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare”. Iubitor …

Read More »

Teatru românesc (Moartea lui Constantin Brâncoveanu…), de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Teatru românesc (Moartea lui Constantin Brâncoveanu…), de Mihai Eminescu, este o cronică dramatică a cărei primă ediţie a fost publicată în Scrieri politice şi literare, de Ion Scurtu, vol. I, 1905 Se păstrează în manuscrisul 2.254, 303r-303v. Drama lui Antonin Roques se tipăreşte în volum în 1872. Se reprezintă la Bucureşti în 6 noiembrie 1871 şi la Iaşi în 31 octombrie 1874. Volumele sale Pieces dramatiques et poesies diverses (Paris, 1855), Le nouveau livre de la sagesse (Paris, 1873), Un caprice de Venus (Bucureşti, 1875) nu-l recomandă ca poet şi cu atât mai mult ca dramaturg. Şi-a câştigat merite pentru …

Read More »

Constantin Brâncovanul, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa la genul epic, specia literară baladă populară Constantin Brâncovanul este o baladă istorică, de factură populară, care relatează sfârşitul domnitorului român, rămas în memoria colectivă pentru demnitatea cu care s-a jertfit în numele credinţei sale. El a fost ucis de către turci, împreună cu fiii săi, în 1714. Titlul Titlul evidenţiază intenţia autorului anonim de a atrage atenţia asupra unei atitudini morale de excepţie întruchipate de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Fiind o operă epică, întâlnim un narator, acţiune şi personaje, iar întâmplările sunt povestite într-o anumită succesiune, constituindu-se în momente ale subiectului. Expoziţiunea Expoziţiunea cuprinde numele personajului principal, Constantin Brâncovanul, …

Read More »

Căderea lui Constantin Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor

Deşi Toma Cantacuzino trecuse de partea ruşilor fără voia lui Constantin Brâncoveanu şi din îndemnul Cantacuzinilor, totuşi colaborarea între aceştia şi domn mai ţine încă trei ani. Dar în 1714 izbucneşte o nouă criză în relaţiile dintre conducătorii Ţării Româneşti. Cauzele crizei nu au stat în divergenţele din politica externă, ci în competiţia pentru conducerea ţârii dintre fiii lui Brâncoveanu şi noua generaţie a Cantacuzinilor. Căderea lui Brâncoveanu a fost urmarea acestei rupturi: unchii domnului, Constantin stolnicul şi Mihai, au obţinut depunerea şi apoi uciderea sa, după cum mărturisesc toţi contemporanii. Ştefan Cantacuzino, fiul stolnicului, a fost numit domn al …

Read More »

Ţara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu a fost ales domn al Ţării Româneşti în 1688, de o adunare a „ţării”, în realitate de Constantin şi Mihai Cantacuzino, fraţii lui Şerban vodă, care împiedicară alegerea lui Gheorghe, fiul fostului domn. Noul domn era nepot de soră al Cantacuzinilor şi luase parte activă la tratativele lui Şerban vodă cu Austria. Domnia lui Brâncoveanu a fost dominată de Cantacuzini. Constantin Cantacuzino conducea politica externă. Mihai Cantacuzino, ca spătar, comanda armata, alţi fraţi şi nepoţi ai lor ocupau numeroase dregătorii în această domnie. Istoria Ţării Româneşti, deşi cronică brâncovenească, recunoaşte că de fapt Cantacuzinii stăpâneau ţara. Cancelarul rus …

Read More »

Domniile lui Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir

Brâncoveanu, reprezentant al marii boierimi În anul instaurării dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei, tronul Ţării Româneşti este ocupat, la cererea boierimii, de fapt a Cantacuzinilor, de Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Noua domnie colaborează cu marea boierime în acapararea de moşii şi în jefuirea ţărănimii. De aceea fiscalitatea este una din cele mai grele din secolul al XVIII-lea, iar pentru asigurarea încasării lor, dările se unifică şi se repartizează pe patru sferturi. Brâncoveanu ar fi vrut să continue politica predecesorului său faţă de Curtea din Viena, dar sub anumite garanţii cu privire la independenţa ţării, Habsburgilor neconvenindu-le aceasta atitudine, armata imperială condusă de …

Read More »