Tag Archives: Comerţ

Comerţul exterior în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Consulii străini din perioada de care ne ocupăm au considerat comerţul exterior al ţărilor române ca „foarte precar” (Raicevich, 1788), „puţin înfloritor” (Fornetty, 1814), „chiar neînsemnat” (Wilkinson, 1820) din cauza „nenorocitei constituţii politice” a principatelor. Aceste aprecieri, deşi emană de la observatori deosebit de competenţi, nu trebuie luate în sens literal. Ele subliniază mai întâi faptul incontestabil că Turcia absorbea majoritatea produselor noastre, iar în al doilea rând că, în raport cu resursele şi posibilităţile ţării, comerţul exterior era extrem de redus şi că, în ceea ce priveşte importul, el consta încă mai ales din articole de lux pentru boieri, …

Read More »

Comerţul în Transilvania (1822-1847)

După criza din 1825, viaţa economică a Transilvaniei s-a înviorat. Legăturile comerciale cu Moldova şi Ţara Românească au luat o mai mare extindere după pacea de la Adrianopol, deşi amenajarea Porţilor de Fier, care a făcut din Dunăre principala arteră de comunicaţie între centrul şi răsăritul Europei, a lovit greu comerţul de tranzit prin Transilvania. Prima societate austriacă de navigaţie cu vapoare pe Dunăre şi-a desfăşurat traficul în 1840 cu 17, iar în 1848 cu 32 de vapoare, transportând aproape 2.000.000 de măji de marfă. Transportul ieftin pe apă a deschis o bună piaţă în principate pentru mărfurile engleze şi …

Read More »

Dezvoltarea oraşelor. Meşteşugurile şi comerţul în Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

O parte din oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei sunt în plină decădere (Oraşul de Floci, Târgşorul, Slatina, Târgul Putnei, Târgul Frumos, Orheiul), iar altele într-un vădit regres (Argeşul, Câmpulungul, Craiova, Adjudul, Dorohoiul, Hotinul, Siretul etc.). Cele legate de o ramură economică asupra căreia n-a grevat monopolul turcesc (viticultura, exploatarea sării), sau având o situaţie administrativă deosebită (reşedinţă domnească sau [episcopală) s-au menţinut la nivelul atins înainte de instaurarea dominaţiei otomane. În această categorie intră în Ţara Românească oraşe ca: Buzău, Piteşti, Râmnicul Vâlcea, Ocnele Mari, Târgovişte, iar în Moldova: Bacău, Cotnari, Hârlău, Târgul Trotuş, Suceava, Roman etc. E de remarcat …

Read More »

Comerţul exterior al României între 1864 şi 1878

Având o producţie industrială relativ mică şi o producţie agricola mare, România era puternic legată de schimbul cu străinătatea, unde exporta cantităţi importante de cereale şi vite şi de unde importa produse industriale şi coloniale. Pentru a face cunoscute produsele sale pieţei Europei occidentale, ea a participat la expoziţia universală din Paris în 1867 şi la cea din Viena în 1873. Reprezentând interesele moşierimii producătoare de cereale-marfă şi ale burgheziei comerciale şi cămătăreşti, guvernele României din anii 1864-1878, au dus o politică persistentă de favorizare a exportului de cereale. În 1865, taxa vamală de 5% ad valorem pe produsele exportate …

Read More »

Comerţul intern în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Creşterea pieţei interne, care serveşte şi drept bază de aprovizionare a comerţului extern, este arătată de numeroase izvoare. E drept, pe de altă parte, că informaţia mult mai bogată de care dispunem pentru secolul al XVIII-lea nu face uneori decât să pună în lumină fenomene pe care istoricul le poate constata abia acum, deşi ele îşi au o origine mai veche. Piaţa internă continuă să cunoască cele două forme ale comerţului: permanent şi periodic. Existenţa în cadrul oraşelor – documentată, în ce priveşte centrele principale, încă din secolul al XVII-lea – a două sau mai multe centre de negoţ permanent …

Read More »

Comerţul exterior în ţările române în anii 1848-1864

Slăbiciunea industriei autohtone a făcut ca Principatele să constituie un debuşeu important al produselor industriale ale marilor state capitaliste europene şi în acelaşi timp o sursă de aprovizionare cu produse agricole mai ales pentru aceste ţări. Aici ele puteau desface mărfuri la preţuri mai ridicate şi puteau cumpăra materiile prime la preţuri scăzute. De altfel, în anii Unirii, în condiţiile slabei dezvoltări a industriei naţionale, liber-schimbismul devenise o politică de stat, care convenea moşierimii şi negustorilor, dar dăuna dezvoltării industriei interne. Opunându-se acestei politici, burghezia industrială cerea practicarea unei politici economice protecţioniste. În anii 1848-1864, comerţul extern s-a dezvoltat necontenit, …

Read More »

Comerţul intern şi piaţa internă în ţările române în anii 1848-1864

Dezvoltarea relaţiilor capitaliste, adâncirea diviziunii sociale a muncii au dus în perioada 1848-1864 la creşterea pieţei interne, atât pentru mijloacele de subzistenţă, cât şi pentru cele de producţie. Creşterea schimbului între regiuni diferite, îndeosebi între munte şi câmpie sau între regiuni specializate în producerea anumitor categorii de mărfuri, a dus la accentuarea atragerii în schimbul de mărfuri a regiunilor izolate. Caracteristică era dezvoltarea procesului de ştergere a particularităţilor locale, de lărgire şi de unificare a vieţii economice a celor două ţări. Se remarca dezvoltarea târgurilor şi oraşelor din zonele de contact ale Ţării Româneşti cu Moldova, ca şi a centrelor …

Read More »

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei la începutul secolului al XVIII-lea

La începutul veacului al XVIII-lea, Poarta Otomană acţiona pe căi felurile pentru asigurarea dominaţiei sale în ţările române. Domniile fanariote, după turci, trebuiau să îndeplinească acest rol. Nicolae Mavrocordat, venit domn în Ţara Românească în 1716 este întâmpinat cu ostilitate de boierime. Exploatarea fiscală crescută sub fanarioţi, priva boierimea română de libertatea mişcării în administraţia şi economia ţării. Reacţia violentă a lui N. Mavrocordat ascute conflictul între boieri şi domn, iar boierii din Craiova se manifestă deschis. La început, boierimea a salutat dominaţia austriacă a Olteniei, după înfrângerea turcilor şi pacea de la Passarovitz (1718). În 1726, când banul Gheorghe …

Read More »

Comerţul în Transilvania după Răscoala lui Horea

Continuând politica de autarchie economică inaugurată de Maria Tereza, Iosif al II-lea interzice prin patenta vamală din 1784 importul produselor străine, iar prin rescriptul din 1787 încurajează comerţul interior. Pentru promovarea acestei politici a fost oprit importul unor produse finite din Principatele Române: piei, ţesături de pânză, postav. Pe de altă parte s-a încurajat importul de produse agricole necesare industriei transilvane, ca cereale, lână, piei brute, potasă etc. Ca răspuns la măsurile austriecilor, Principatele Române au oprit uneori exportul materiilor prime în Transilvania, fapt care a avut o urmare negativă asupra dezvoltării manufacturilor ardelene, îndeosebi asupra industriei postavului şi a …

Read More »