Tag Archives: Comerţ

Comerţul în Moldova şi Ţara Românească (1834-1848)

Piaţa internă Adâncirea diviziunii sociale a muncii, creşterea producţiei meşteşugurilor, a atelierelor de cooperaţie capitalista simplă şi a manufacturilor, ca şi a producţiei agricole destinate schimbului, dezvoltarea căilor de comunicaţie şi desfiinţarea vămilor interne au accelerat în perioada regulamentară procesul de lărgire a pieţei interne în ambele principate. Aceste ţări n-au putut însă profita imediat şi din plin de avantajele libertăţii comerţului şi deschiderii porturilor de la Dunăre, din cauza războiului, a ravagiilor ciumei şi holerei, a epizootiilor şi a foametei. Dar, de îndată ce acestea au trecut, economia s-a înviorat şi producţia agricolă a început să crească într-un ritm …

Read More »

Dezvoltarea mineritului şi meşteşugurilor, a comerţului şi oraşelor în Transilvania în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a secolului al XV-lea

Alături de agricultură şi de creşterea animalelor, o dezvoltare deosebită a înregistrat în acest timp şi mineritul. Pentru exploatarea bogăţiilor subsolului (aur, argint, fier, sare etc.), care se găseau în cantităţi mari în această ţară, pe lângă minerii băştinaşi – cunoscători vechi ai acestei îndeletniciri – au fost colonizaţi mineri străini, cărora li s-au acordat privilegii şi care au fost aşezaţi la Turda, Sic, Dej, Cojocna, Rimetea, Abrud, Zlatna, Roşia, Baia de Arieş, Baia Mare, Baia Sprie, Rodna; unele aşezări de mineri au obţinut privilegii orăşeneşti: Rodna, Roşia, Baia Mare, Baia Sprie etc. Aceasta dovedeşte nu numai intensificarea mineritului, ci …

Read More »

Dezvoltarea comerţului şi a oraşelor în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Sporul cantitativ pe care-l cunoaşte producţia Moldovei şi Ţării Româneşti în secolul al XVIII-lea a îngăduit o intensificare a schimburilor pe piaţa internă şi o creştere a exportului de mărfuri, după cum, la rândul său, lărgirea pieţei – în proporţii care, de altminteri, nu trebuie exagerate – a stimulat producţia atât în domeniul agriculturii şi al ramurilor anexe, cât şi într-acel al meşteşugurilor. Progresele economiei marfă-bani au însemnat noi breşe în poziţiile încă puternice ale economiei naturale, care-şi avea principalele puncte de sprijin în gospodăria ţărănească, într-o vreme când oraşele înseşi îşi mai satisfăceau o parte din nevoile alimentare prin …

Read More »

Dezvoltarea comerţului în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

La înflorirea economică a oraşelor pontice a contribuit într-o mare măsură, pe lângă producţia locală de mărfuri şi comerţul pe mare şi pe Dunăre. Numeroase descoperiri arheologice, făcute atât la nordul, cât şi la sudul Dunării, în Dobrogea, dovedesc cât de intensă era în epoca romană circulaţia de bunuri, fie că e vorba de produsele atelierelor locale, fie de produsele aduse din sud, mai ales vin şi untdelemn grecesc, monumente de marmură şi alte obiecte de artă din Asia Mică şi din insule, mirodenii aduse de departe de negustori originari din Siria şi din Egipt. Inscripţiile din Tomis, care devenise …

Read More »

Dezvoltarea industrială, comercială şi edilitară a Craiovei la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova – cu cei peste 40.000 locuitori – era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării etc. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu al celui de al XX-lea, în Craiova se dezvoltă ateliere şi mici fabrici metalurgice, specializate în construirea de maşini şi unelte agricole, pentru a satisface nevoile agriculturii din zona Olteniei. Pe scară mult mai mare, datorită profiturilor ridicate ce se obţineau, s-a dezvoltat industria uşoară. Mai toate stabilimentele industriale erau profilate în prelucrarea produselor agricole, aceasta fiind, de fapt, trăsătura …

Read More »

Comerţul de tranzit în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Tariful de 3% aplicat pe tot cuprinsul Imperiului Otoman o singură dată, la intrare sau la ieşire, poziţia geografică a ţărilor române şi Dunărea care le lega de Europa centrală făceau din Ţara Românească şi Moldova o etapă necesară şi importantă pentru comerţul Austriei. După generalul Langeron, comerţul din provinciile turceşti în statele habsburgice raporta Ţării Româneşti „sume imense”. De unde provenea acest beneficiu, dacă tranzitul era liber după plata taxei de 3% la intrarea în orice punct al Imperiului Otoman? Din aceleaşi surse din care domnii au ştiut să tragă atâtea venituri extraordinare. Sub diferite forme şi denumiri – …

Read More »

Viaţa comercială şi urbanizarea Craiovei în secolul al XVII-lea

După fluctuaţia demografică de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Craiova înregistrează o creştere treptată a populaţiei. Paul de Alep consemna la mijlocul veacului şaptesprezece că, la intrarea în oraş, a fost întâmpinat de „marele ban, boieri şi mulţime de popor”, ceea ce atestă şi o evidentă stratificare socială. Cu toate că o complexitate de factori (fiscalitatea excesivă care determina fuga locuitorilor, incursiunile otomane, războaiele, epidemiile de ciumă, holeră) a influenţat evoluţia demografică, sporul natural al populaţiei a fost permanent: în 1735 în Craiova existau 836 familii reprezentând peste 4.000 de locuitori. În această perioadă, o mare parte a populaţiei continua …

Read More »

Comerţul în Transilvania în secolul al XVIII-lea

În secolul al XVIII-lea, la dezvoltarea pieţei interne au contribuit nevoile de întreţinere a aparatului de stat şi militar austriac. Piaţa internă a crescut şi din cauza sporirii numărului ţăranilor lipsiţi de pământ, în urma creşterii rezervei senioriale şi a diviziunii sesiilor iobăgeşti prin moşteniri şi zălogiţi. Un număr din ce în ce mai mare de oameni au fost astfel nevoiţi să cumpere de pe piaţă cele necesare traiului. Numărul orăşenilor care se aprovizionează de pe piaţă creşte de asemenea. Deşi schimbul dintre oraş şi sat a continuat să consiste în primul rând din produse alimentare şi obiecte manufacturate, apariţia …

Read More »

Comerţul extern în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Comerţul extern se desfăşoară în condiţiile înăspririi monopolului exercitat de Poarta otomană. Aceasta înseamnă nu numai că cea mai mare parte a exportului Moldovei şi Ţării Româneşti se îndreaptă, aşa cum se petrece îndeobşte dintr-a doua jumătate a secolului al XVI-lea înainte, către regiunile din sudul Dunării, dar şi că, din punctul de vedere al cantităţii, produsele livrate fie sub formă de furnituri, fie de achiziţii ale negustorilor din imperiu, le întrec pe acelea întâlnite până atunci. Boscovich afirmă că singură Moldova, ale cărei sarcini erau mai uşoare, trimitea anual peste 300.000 kg de grâu, a 22 de oca chila, …

Read More »

Dezvoltarea comerţului în Moldova şi Ţara Românească în perioada de trecere de la feudalism la capitalism

Regimul comercial Relaţiile comerciale ale ţărilor române cu străinătatea şi, prin urmare, politica lor vamala, erau reglementate pe de o parte de capitulaţiile şi tratatele comerciale încheiate de Poartă cu puterile străine, iar pe de alta de dispoziţiile interne prin care Poarta îşi rezerva principalele produse agricole şi miniere ale ţării, adică de monopolul turcesc, care a determinat şi condiţiile comerţului interior. Capitulaţiile erau privilegii unilaterale, acordate de sultan unei puteri străine. Astfel, prin capitulaţiile acordate Franţei în 1569, sultanul asigura supuşilor francezi libertatea comerţului şi navigaţiei, imunitatea judiciară şi protecţia consulară în tot cuprinsul Imperiului Otoman. Reînnoite de mai …

Read More »