Tag Archives: Comentarii literare

Dorinţa, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica), a reflectat în creaţia sa lirico-erotică un ansamblu de trăiri emoţionale bine definite, ce se constituie într-un spaţiu imaginar al dorului, al visului erotic manifestate în mijlocul naturii armonizate perfect cu stările interioare ale eului liric: „Natura este pentru Eminescu o martoră statornică a iubirii” (Tudor Vianu). Poezia Dorinţa, de Mihai Eminescu, publicată la 1 septembrie 1876 în revista „Convorbiri literare”, face parte din tema iubirii şi a naturii, fiind o adevărată „ars poetica” pentru lirica erotică eminesciană. Alături de Lacul, Floare albastră şi Sara pe deal, poezia Dorinţa proiectează aspiraţia …

Read More »

Umbra lui Mircea. La Cozia, de Grigore Alexandrescu (comentariu literar, rezumat literar)

Grigore Alexandrescu este un poet romantic autentic, atât în poeziile patriotice, cât şi în elegii şi meditaţii. El cultivă cu strălucire motivele romantice ale ruinelor, mormintelor, peisajelor nocturne şi fantastice, reînviind eroii istoriei naţionale. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalităţile artistice, pe care însă le-a adaptat spiritualităţii româneşti, transpunându-le în idealurile înflăcărate ale generaţiei de la 1848 şi urmărind sensibilizarea contemporanilor pe”htru împlinirea idealurilor de libertate şi independenţă naţională. Alături de Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri în Moldova, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cârlova, Cezar Bolliac în Muntenia şi Timotei Cipariu, George Bariţiu, Andrei Mureşanu în Transilvania, Grigore …

Read More »

Iapa lui Vodă, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul epic, specia literară povestirea în ramă Povestirea în ramă (povestirea în povestire sau povestire cu cadru) este o specie a genului epic, în care se narează întâmplări neobişnuite. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea. Spaţiul desfăşurării acţiunii este unul privilegiat şi ocrotitor (un topos), în care mai mulţi povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit şi desfăşurând o artă a discursului memorabil. În volumul Hanu Ancuţei, Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literară numită poveste în poveste sau povestire în ramă, sau naraţiune în naraţiune, deoarece în …

Read More »

Peste vârfuri, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară elegie Mihai Eminescu, cel mai mare poet „pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (George Călinescu), a creat o poezie nemuritoare prin evocarea naturii, cu elementele terestre – pădurea, izvorul, lacul – şi cosmice – luna, stelele, cerul. Dragostea lui Eminescu pentru folclorul românesc este vizibilă în toate creaţiile lui lirice, el însuşi mărturisindu-şi rădăcinile spirituale, adânc înfipte în sufletul neamului său: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar”. Poezia Peste vârfuri este o creaţie lirică, întrucât Eminescu îşi …

Read More »

Tren de plăcere, de I.L. Caragiale (comentariu literar, rezumat literar)

I.L. Caragiale a rămas, până astăzi, cel mai mare dramaturg din literatura română, dar numele său este legat şi de inegalabilele Momente şi schiţe, în care se vădeşte un analist lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea sa, un scriitor realist şi moralizator, dovedind un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane. Înzestrat cu o „inteligenţă spăimântătoare” (Garabet Ibrăileanu) şi cu o imaginaţie ieşită din comun, el foloseşte cu măiestrie ironia, satira şi sarcasmul pentru a ilustra moravurile societăţii româneşti şi a contura personaje dominate de o tară (defect) morală reprezentativă pentru caracterul uman. Întrucât Caragiale a dat …

Read More »

Sonetul CLXXXIII, de Vasile Voiculescu (comentariu literar, rezumat literar)

Volumul intitulat Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, apărut postum (1964), include şi Sonetul CLXXXIII. Acest volum cuprinde 90 de sonete, numerotate în continuarea celor 154 ale lui William Shakespeare, apărute cu circa 350 de ani în urmă (1609), de aceea acest sonet poartă numărul 183. De la Dante Alighieri încoace, literatura a relevat ideea că sentimentul de iubire este o cale spirituală superioară spre cosmos şi divinitate, concepţie preluată şi de Vasile Voiculescu în sonetele sale, adăugându-i însă o nelinişte modernă, aceea a izbăvirii prin artă. Elementele formale sunt asemănătoare cu cele shakespeariene, …

Read More »

Douăsprezece mii de capete de vite, de Mircea Eliade (comentariu literar, rezumat literar)

Înscriindu-se în proza fantastică a lui Mircea Eliade, nuvela Douăsprezece mii de capete de vite a apărut în volumul În curte la Dionis din 1977, deşi fusese scrisă în 1952. Nuvelele din această perioadă fac parte din literatura contemporană, fiind scrise după al Doilea Război Mondial şi „se disting în primul rând printr-o altă experienţă a timpului şi a spaţiului”. Mircea Eliade respinge ideea conform căreia prozele fantastice ar fi inspirate din studiile sale de istorie a religiilor ori din documentele mitologice, a căror semnificaţie simbolică nu este utilizată în literatură: „Universurile paralele pe care le dezvăluia povestirea erau rodul …

Read More »

Emoţie de toamnă, de Nichita Stănescu (comentariu literar, rezumat literar)

Nichita Stănescu se înscrie în literatura contemporană, remarcându-se prin expresivitatea limbajului şi o viziune cu totul inedită asupra cuvântului. Descendenţa spirituală a lui Nichita Stănescu vine, fără îndoială, din lirismul lui Mihai Eminescu, căruia îi şi dedică poezia sa de debut, O călărire în zori. Pentru Nichita, Cuvântul este „preumblare prin şinele lucrurilor”, poezia e definită ca „aventura cuvântului”, iar lumea, ca atare, nu există în afara acestuia, ci se naşte odată cu revelarea eului, a cunoaşterii de sine. În Cartea de recitire, Nichita Stănescu identifică vorbirea, cuvântul cu obiectele, altfel spus, cuvintele au materialitate: „Între actul vorbirii şi cel …

Read More »

Creanga de aur, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihail Sadoveanu, „Ceahlăul literaturii române”, cum l-a numit Geo Bogza, „Ştefan cel Mare al literaturii române” cum i-a spus George Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică, lirismul tulburător şi grandoarea compoziţională. Înclinaţia lui Sadoveanu către civilizaţia arhaică recompune în romanul Creanga de aur (1933) o cultură primordială, o istorie din vechea Dacie. Această operă, considerată de Alexandru Paleologu „cheia de boltă” a creaţiei sadoveniene, este foarte complexă, putând fi definită ca roman istoric, roman filozofic, roman al religiei ortodoxe, după ce credinţa în Zamolxe dispăruse, ca roman erotic şi ca basm. Tema Tema romanului …

Read More »

Doina, de Octavian Goga (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară doină cultă Octavian Goga a fost denumit „poet al pătimirii noastre”, întreaga sa operă fiind închinată istoriei vitrege şi îndurerate a neamului său de plugari ardeleni, întrucât ţinuturile Transilvaniei aparţineau Imperiului Austro-Ungar. Cele patru volume de versuri, Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără ţară (1916), constituie o monografie lirică a satului ardelenesc, ivită din inima îndurerată a poetului pentru soarta poporului său. Între creaţiile lirice ale lui Octavian Goga se numără şi poezia Doina, publicată în volumul de poezii Din umbra zidurilor (1913). Doina este o specie …

Read More »