Tag Archives: Clasicişti

Traian Diaconescu

Traian Diaconescu (14 iulie 1939, Bălceşti, judeţul Vâlcea) – clasicist, traducător şi istoric literar. Este fiul Mariei şi al lui Savu Diaconescu, ţărani. Urmează cursurile primare în satul natal, gimnaziul la Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti, iar cursurile liceale la Balş, judeţul Olt. Va absolvi în 1963 Facultatea de Filologie, secţia limbi clasice, a Universităţii din Bucureşti. Îşi susţine doctoratul în filologie clasică în 1974, cu teza Metaforă şi univers saturnalic în comedia lui Plautus. Începând din 1963 trece prin toate gradele didactice (până la profesor titular şi şef de catedră) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Beneficiază de …

Read More »

Eugen Cizek

Eugen Cizek (24 februarie 1932, Bucureşti) – clasicist. Este fiul Virginiei (născută Bălescu), profesoară, şi al lui Alexandru Gustav Cizek, funcţionar, şi frate cu Alexandru Nicolae Cizek. Cizek urmează liceul clasic (1948-1951) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1951-1955), încheindu-şi studiile superioare cu lucrarea de diplomă Ideile social-politice la Seneca, sub îndrumarea profesorului Aram Frenkian. Este oprit ca asistent la Catedra de filologie clasică, unde devine profesor. I se acordă titlul de doctor în 1968, după susţinerea tezei Lupta de idei a epocii lui Nero în izvoarele literare antice. Realităţi şi idei. În 1973 obţine doctoratul de stat …

Read More »

Alexandru Nicolae Cizek

Alexandru Nicolae Cizek (10 mai 1942, Bucureşti) – clasicist. Este fiul Virginiei (născută Bălescu), profesoară, şi al lui Alexandru Gustav Cizek, funcţionar, şi frate cu Eugen Cizek. A făcut studii de filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1960-1965). Şi-a luat doctoratul în 1973, cu lucrarea Eroi politici ai Antichităţii. Modele ideologice şi literare. La Universitatea din Munster va mai obţine un doctorat în filologia latină a Evului Mediu (1987). Este asistent universitar la Universitatea din Bucureşti până în 1975. Pleacă din ţară şi lucrează la Institutul de Limbi Romanice al Universităţii din Groningen (1975-1978) şi la Institutul de Latină al …

Read More »

Dumitru N. Burileanu

Dumitru N. Burileanu (26 octombrie 1869, Turnu Severin – 10 noiembrie 1947, Bucureşti) – clasicist şi gazetar. Este fiul Anei şi al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moşia părinţilor săi din fosta plasă Blahniţa, judeţul Mehedinţi. Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploieşti, Burileanu publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive. Urmează în Paris, la Sorbona, Facultatea de Litere. Obţinând, cu ajutorul lui T. Maiorescu, o bursă pentru a se specializa şi a susţine un doctorat în limba şi literatura greacă, audiază cursurile lui J.P. Rousselot, Paul Decharme şi Maurice Croiset. În 1898 este chemat la …

Read More »

Victor Buescu

Victor Buescu (10 noiembrie 1911, Coţofenii din Faţă, judeţul Dolj – 5 iunie 1971, Lisabona) – poet, clasicist şi traducător. Este fiul Elenei (născută Constantinescu) şi al lui Gheorghe Buescu, cârciumar. După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, luându-şi licenţa în filologie clasică în 1933. Studiază apoi la Paris, la Ecole Pratique des Hautes Etudes, între 1933 şi 1936, fiind în continuare, până în 1938, lector de limba română la Sorbona. În paralel, îşi pregăteşte doctoratul, pe care îl susţine în 1939 la Bucureşti, din cauza declanşării războiului. …

Read More »

Ştefan Bezdechi

Ştefan Bezdechi (24 aprilie 1888, Ploieşti – 25 martie 1958, Cluj) – clasicist şi traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriaşi de origine aromână. Student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, discipol al lui Vasile Pârvan, Bezdechi a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiţi cercetători ai Antichităţii, ca Ulrich von Willamowitz-Moellendorff şi Eduard Norden. La intrarea României în primul război mondial, se refugiază în Danemarca. În 1919, este numit agregat stagiar pentru limba şi literatura greacă la Facultatea de Litere din Cluj. Treizeci de ani (1919-1951) va activa în catedră, devenind profesor …

Read More »

Nicolae Ion Barbu

Nicolae Ion Barbu (8 octombrie 1908, Urşi-Cârstăneşti, judeţul Vâlcea – 23 august 1993, Bucureşti) – clasicist. Sfârşeşte studiile liceale la Râmnicu Vâlcea în 1928, după care îşi ia licenţa în 1931 în filologie latină, iar doctoratul la Strasbourg, în 1933. În 1934 începe să predea la Universitatea din Bucureşti, fiind promovat ca profesor titular în 1954, şi ca şef de catedră în 1963; funcţionează aici până la pensionare. Membru a şase academii străine (Roma, Pescara, Salerno etc.), a trei societăţi de studii clasice (Rio de Janeiro, Berlin şi Varşovia) şi preşedinte al societăţii „Ovidianum”, este director ştiinţific al publicaţiei „Quaderni …

Read More »

Constantin I. Balmuş

Constantin I. Balmuş (25 mai 1898, Murgeni, judeţul Vaslui – 13 iulie 1957, Geneva, Elveţia) – clasicist. Fiu al unui institutor, Balmuş începe şcoala la Iveşti, venind în 1909 la Liceul Internat din Iaşi, unde în acea vreme erau profesori Garabet Ibrăileanu, Vasile Bogrea, M. Carp, M. Jacotă, Calistrat Hogaş, Iorgu Iordan etc. Absolvind secţia clasică, după război se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din acelaşi oraş, iar în 1920 îşi ia licenţa în filologie clasică cu magna cum laude. După o scurtă perioadă de profesorat la Liceul Militar din Iaşi, urmează câteva stagii de specializare …

Read More »