Tag Archives: Cărturari

Dosoftei

Dosoftei (26 octombrie 1624 – 13 decembrie 1693, Zolkiew, azi Nesterov, Ucraina) – cărturar, poet, editor, traducător şi animator cultural. Originar de prin părţile Sucevei, viitorul ierarh, pe numele laic Dimitrie, coboară se pare din neam de mazili, ca fiu al Mariei, zisă şi Misira, şi al lui Leontie Barila (Bărilă sau Borâlă). Doi fraţi ai săi, Chiriac şi Vasile, sunt atestaţi la 1673 ca locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Serbu, Dosoftei îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiţia, de unde şi …

Read More »

Dionisie Romano

Dionisie (Dimitrie) Romano (29 iulie 1806, Sălişte, judeţul Sibiu – 18 ianuarie 1873, Buzău) – episcop, cărturar şi traducător. S-a născut din părinţii Ionaş şi Marina Roman. La vârsta de 14 ani a rămas orfan de tată. Mama lui, după ce a căsătorit-o pe fiica sa Stanca, în 1820 a trecut în Moldova, retrăgându-se la Mănăstirea Agapia, luând cu sine şi pe fiul său Dimitrie. Acesta, pentru a se întreţine a apelat la ajutorul călugărilor de la Mănăstirea Neamţ, unde a rămas ca „ajutor la toate treburile” timp de 3 ani, apoi la 17 ani a fost primit în rândul …

Read More »

Anastasie Crimca

Anastasie Crimca (circa 1560 – 19 ianuarie 1629, Iaşi) – cărturar, imnograf şi miniaturist. Ilie după numele mirean, Crimca s-a născut, probabil, la Suceava, într-o familie de viţă. Părinţii îi sunt „cneaghina” Cristina, înrudită cu boierii Stroici, şi Ioan Crimca – cu ascendenţi în stirpea Ciolpăneştilor. Diac în prima tinereţe, intră, apoi, în cinul monahal. Se crede că petrece perioada de noviciat la Puma; revine însă la Suceava unde, din martie 1599, slujeşte la biserica domnească din cetate. În iunie 1600, e ridicat la treapta de episcop, şi păstoreşte până în septembrie la Rădăuţi (cât ţine efemera guvernare în Moldova …

Read More »

Gherontie Cotore

Gherontie Cotore (circa 1720, Totoi, judeţul Alba – circa 1774, Blaj, judeţul Alba) – cărturar. Şcolit la Bălgrad (Alba Iulia) şi la gimnaziul iezuiţilor din Cluj, e remarcat de Inocenţiu Micu-Klein ce intenţionează a-l trimite ca bursier la Roma, la Colegiul de Propagandă Fide. Şansa se risipeşte însă, într-un context tensionat, care acutizează brusc disputele religioase în Ardeal, astfel încât elevul merituos decide să-şi continue învăţătura la Târnavia (Trnava, în Slovacia de azi). Îmbracă rasa între timp, la Munkac, într-un vestit aşezământ monastic, schimbând prenumele Gheorghe în Gherontie, apoi îndreptându-se spre Blaj, unde se stabileşte în 1747, spre a sluji …

Read More »

Veniamin Costache

Veniamin Costache (20 decembrie 1768, Roşieşti, judeţul Vaslui – 18 decembrie 1846, Mănăstirea Slatina, judeţul Suceava) – cărturar, traducă­tor, literat, teolog şi compozitor. Fiu al Mariei (născută Cantacuzino) şi al marelui boier Grigore Costache, Costache îşi începe învăţătura la Academia Domnească din Iaşi, dar atracţia pentru viaţa monahală îl determină să se călugărească într-o mănăstire din Huşi, devenind discipolul episcopului Iacov Stamati. Urcă repede treptele ierarhiei clericale: în 1789 este egumen al mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi, între 1792 şi 1803, episcop de Huşi, apoi de Roman, iar în 1803 e uns mitropolit al Moldovei. Începe imediat o acţiune intensă …

Read More »

Teodor Corbea

Teodor Corbea (circa 1670, Braşov – circa 1725) – cărturar, traducător şi autor de versuri. Ca descendent al unui neam de preoţi şi gocimani (epitropi) braşoveni slujind, de generaţii, bisericii din Şchei, Corbea va dobândi o instrucţie solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre fraţii săi, în Ţara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaşte latina, rusa şi maghiara, participând la redactarea corespondenţelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) şi, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Ştiindu-se expus în faţa turcilor, se va expatria în …

Read More »

Chesarie de Râmnic

Chesarie de Râmnic (circa 1720, Bucureşti – 9 ianuarie 1780, Râmnicu Vâlcea) – cărturar şi traducător. Este fiul Ilincăi şi al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăţă la Academia grecească din Bucureşti, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoştea istoria şi limbile latină, greacă, rusă şi franceză. Călugărit în 1761, a fost 12 ani protosinghel şi eclesiarh al Mitropoliei din Bucureşti. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei şi cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta, în 1770, doleanţele ţării în faţa împărătesei Ecaterinei a II-a, la Petersburg. Sprijină acţiunile politice ale mitropolitului Grigorie şi ale partidei filoruse a banului …

Read More »

Teoctist Blajevici

Teoctist Blajevici (23 februarie 1807, Tişăuţi, judeţul Suceava – 9 iulie 1879, Cernăuţi) – cărturar şi autor de versuri. Teodor pe numele de mirean, fiu al parohului din Tişăuţi, după studii teologice la Cernăuţi, este numit, din 1832, preot la Storojineţ şi Prisăcăreni, iar după 1837 intră în cinul monahal. La Cernăuţi, a funcţionat ca „spiritual” şi, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic. Între 1848 şi 1866, asesor şi referent la Consistoriul episcopal, suplineşte, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu şi la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan şi vicar. În …

Read More »

Gavriil Bănulescu-Bodoni

Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746, Bistriţa – 30 martie 1821, Chişinău) – cărturar. Este fiul Anastasiei şi al lui Grigore Bănulescu; la naştere a primit numele Grigore. A făcut studii superioare la Academia Teologică din Kiev (1771-1773), continuându-le în Grecia. Predă un timp limba latină la Şcoala Domnească din Iaşi (1777-1778), apoi limba greacă la Seminarul Teologic din Poltava, devenind ulterior rector al acestuia. A fost mitropolit al Kievului (1799-1803), exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei (1808-1812), mitropolit al Chişinăului şi Hotinului, din 1812 până la moartea sa. Este înmormântat la mănăstirea Căpriana. Bănulescu-Bodoni a desfăşurat o largă activitate culturală. Prin eforturile …

Read More »

Amfilohie Hotiniul

Amfilohie Hotiniul (circa 1730 – circa 1800, comuna Zagavia, judeţul Iaşi) – cărturar şi autor didactic. Născut în nordul Bucovinei sau, poate, dincolo de Prut, Amfilohie Hotiniul s-a format în Şcoala de la Putna (conform unei mai vechi păreri a lui Nicolae Iorga). Învaţă mai apoi, cum s-a presupus, teologia la Kiev. Surse de dată mai recentă susţin, în schimb, afinitatea sa cu centrele monastice din Neamţ: şi-ar fi luat metania la Mănăstirea Secu şi s-ar fi îndreptat ulterior spre Occident. E sigur că a petrecut o vreme în Italia (temeiul pentru care va călători rămâne o enigmă biografică), a …

Read More »