Tag Archives: Bucureşti

La Bucureşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

În scrierile sale dramatice de după 1862, Vasile Alecsandri critica multele păcate ale administraţiei şi politicii guvernelor succesive ale lui Al. I. Cuza, fără a trece, bineînţeles, cu vederea demagogia liberală, care îl dezgusta în aceeaşi măsură în care îl sufoca „atmosfera măririlor” (conferă G.C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri). Retragerea poetului la Mirceşti se datora în bună măsură nu numai sentimentului de mulţumire ce-l încerca în acest loc plin de farmec şi de linişte, ci şi dorinţei sale de a se afla cât mai departe de atmosfera în care era nevoit să trăiască la oraş şi pe care o …

Read More »

Scornirile „Telegrafului” din Bucureşti, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Scornirile „Telegrafului” din Bucureşti, de Mihai Eminescu, este un articol publicistic a cărui primă ediţie a apărut în „Curierul de Iaşi”, nr. 115 din 21 octombrie 1877. A fost publicat, prima dată, în volum în Scrieri politice şi literare, vol. I, 1905. Polemica lui Eminescu cu „Telegraful”, ziarul bucureştean, are ca punct de plecare cele două articole ale sale publicate în „Curierul de Iaşi” din 12 octombrie 1877, prin care atrăgea atenţia presei bucureştene că Divizia a IV-a, angajată în luptele grele de la Plevna, era formată din moldoveni (Opere IX. Publicistica). Eminescu respinge insinuarea „Telegrafului” că ziarul ieşean era …

Read More »

Bătălia de pe Neajlov-Argeş („Bătălia Bucureştilor”) (16/29 noiembrie – 20 noiembrie / 3 decembrie 1916)

Confruntarea din Câmpia Română, jalonată de râurile Argeş şi Neajlov şi cunoscută în istoriografie sub sintagma „Bătălia Bucureştilor”, încheie campania armatei române din anul 1916, începută la jumătatea lunii august acelaşi an, în condiţiile unui entuziasm general al opiniei publice, generat de intrarea în război. Ea a fost organizată pe fondul situaţiei foarte dificile a armatei române, confruntată cu o ofensivă generalizată a forţelor germane, austro-ungare, bulgare şi otomane. Grupul condus de generalul Viktor Kuhne a reuşit, la începutul lunii noiembrie 1916, să străpungă apărarea forţelor române în trecătoarea Jiului, să ocupe întreaga Oltenie şi să forţeze Oltul. Tododată, Grupul, …

Read More »

Bătălia de la Bucureşti (23-28 august 1944)

La 23 august 1944, în momentul trecerii României de partea Naţiunilor Unite, în Bucureşti şi în împrejurimi se afla cea mai mare grupare de forţe germane din „zona de interior” a României: circa 8.000, respectiv, 6.000 de militari germani. Pentru înfrângerea lor, Comandamentul Militar al Capitalei (comandant: generalul Iosif Teodorescu) a constituit două grupări de forţe: „interioară” (comandant: generalul Constantin Constantin) şi „exterioară” (comandant: generalul Gheorghe Rozin), care urmau să desfăşoare acţiuni militare în Capitală şi mai ales la nord de oraş şi să nu permită intervenţia puternicei grupări inamice din zona Băneasa-Otopeni. Pentru a asigura succesul deplin al acţiunii, …

Read More »

Opoziţia lui Tudor Vladimirescu faţă de Eterie înainte de intrarea Adunării norodului în Bucureşti

Comandantul pandurilor a plecat din Bucureşti spre Oltenia (18 ianuarie), însoţit de o ceată de vreo 30 de soldaţi călări. Această gardă i-a fost dată lui Tudor Vladimirescu de spătarul de atunci, prinţul român Grigore Brâncoveanu, adversar al domniilor fanariote şi promotor – inconsecvent – al ridicării pandurilor (potrivit specificării lui Liprandi). Faptul întovărăşirii lui Tudor cu un grup de arnăuţi va fi fost cunoscut şi de Iordache şi Farmache, comandanţi ai gărzii domnitorului (cum rezultă din relatarea lui I. Dârzeanu). Cu toate acestea, nepotrivirea dintre planul lui Vladimirescu şi planurile eteriştilor s-a manifestat chiar de la începutul revoluţiei. Doi …

Read More »

„Adunarea norodului” la Bucureşti. Raporturile lui Tudor Vladimirescu cu boierii

Diverse interpretări Atitudinea lui Tudor Vladimirescu faţă de boieri şi poziţia acestora faţă de revoluţia pandurilor continuă să fie probleme neclarificate, deşi li s-au propus numeroase soluţii. Mulţi cercetători şi-au pus întrebarea: Dacă Tudor a condus o mişcare socială, de ce, la Bucureşti, în loc să zdruncine pilonii feudalismului, ajunge la acomodare cu boierii, recunoscând prin jurământ «vremelnica stăpânire a ţării» şi primind, la rându-i, jurământul de supunere şi de credinţă al boierimii? A se vedea: proclamaţia către locuitorii judeţelor din 20 martie, „cartea de adeverire” dată de boieri lui Vladimirescu – jurământul lor -, şi jurământul slugerului, din 23 …

Read More »