Tag Archives: Bătălii

Bătălia de la Cluj (9-11 octombrie 1944)

Eliberarea oraşului Cluj (şi a părţii de nord-vest a României) s-a efectuat în cadrul operaţiei „Debreţin”, concepută şi condusă de comandamentul Frontului 2 ucrainean, la care au participat şi Armata 4 română, precum şi mari unităţi din Armata 1. Ofensiva nemijlocită pe direcţia Cluj a fost declanşată la 9 octombrie 1944, acţiunea principală revenind Armatei 4 române şi Armatei 27 sovietice (în compunerea căreia acţionau şi diviziile 2 munte şi 18 infanterie române), care luptau în zona centrală a podişului transilvan. Chiar dacă iniţial comandamentul sovietic a încercat ca oraşul Cluj să nu cadă în zona de acţiune a trupelor …

Read More »

Bătălia de la Chişinău (15-16 iulie 1941)

Bătălia pentru eliberarea oraşului Chişinău s-a încadrat în cadrul unei operaţii mai ample, care a vizat înfrângerea trupelor sovietice din masivul Cerneşti, înalt de circa 500 m, care constituia un adevărat bastion de apărare pentru sovietici, spre vest, sud şi nord, dar şi o foarte bună bază de plecare de atac spre Prut şi spre flancul sudic al Armatei 11 germane. Importanţa sa era sporită de existenţa, în centrul său, a oraşului Chişinău, principal centru istoric, economic şi politic al Basarabiei. Pentru cucerirea masivului s-a decis ca forţele Corpului 54 armată să treacă la ofensivă, la 13 iulie, lovitura principală …

Read More »

Bătălia de la Chilia (ianuarie 1465)

La mijlocul secolului al XV-lea, sultanul îşi impusese suzeranitatea asupra Moldovei (1456), obligând ţara la un tribut anual în timpul domniei lui Petru Aron, ucigaşul lui Bogdan al II-lea. De asemenea, Polonia şi Ungaria îşi disputau suzeranitatea asupra Moldovei. Cu ajutorul militar al lui Vlad Ţepeş, pe tronul Moldovei s-a urcat Ştefan cel Mare (1457-1504), considerat unul dintre cei mai mari comandanţi militari ai românilor, dobândind o glorie nepieritoare în urma a 34 de victorii dintr-un total de 36 de războaie purtate. La începutul domniei, Ştefan cel Mare a iniţiat transformări importante pe plan economic, social, politic şi militar. Cu …

Read More »

Bătălia de la Cernăuţi (3-5 iulie 1941)

Bătălia de la Cernăuţi s-a desfăşurat la scurt timp după angajarea armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial (22 iunie 1941), în contextul în care Grupul german de armate „Sud”, comandat de feldmareşalul Gerd von Rundstedt, înregistra succese pe frontul din Galiţia. Acest lucru l-a determinat pe Hitler să ordone trecerea efectivă la ofensivă şi cu forţele Grupului de armate „general Ion Antonescu” (armatele 3, 4 române şi 11 germană, dislocate în partea de est a României, în cadrul operaţiei „Munchen”). Misiunea de a executa, începând cu 2 iulie 1941, un „atac peste Prut, din spaţiul de la est …

Read More »

Bătălia de la Cehrin (iulie-august 1678)

Imperiul Rus devenise, la mijlocul secolului al XVII-lea, principala forţă militară din răsăritul Europei. Cu ajutorul cazacilor de la Don, ameninţa în mod permanent Imperiul Otoman şi Hanatul Crimeei. Poarta fusese silită să intre în defensivă în zona nord-pontică, ca rezultat al războiului de 25 de ani (1645-1669) cu Veneţia, al revoltei Ţărilor Române (1657-1662) şi al conflictului cu Imperiul Habsburgic (1663-1664). Rezolvarea problemei ucrainene şi lansarea unei ofensive otomane împotriva Rusiei nu mai suferau amânare pentru că hatmanul cazacilor, Petru Doroşenko – care acceptase suzeranitatea Porţii (1669) – s-a răsculat şi a trecut de partea Rusiei (1676). Campaniile otomane …

Read More »

Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595)

După victoria de la Şerpăteşti, din ianuarie 1595, Mihai Viteazul a continuat acţiunile militare pe aliniamentul fluviului Dunărea, cel mai important succes fiind cucerirea Brăilei (10 aprilie 1595) în urma unui lung asediu. Concomitent, gruparea tătărească, aflată la Vidin, împreună cu un detaşament de mercenari sârbi, au executat un puternic atac asupra Craiovei, apărată de numai 160 de oşteni sub comanda căpitanului raguzan Deli Marcu. Situaţia creată în cele două principate româneşti l-a determinat pe noul sultan Mehmed al III-lea, ce preluase tronul imperiului, în ianuarie 1595, după moartea tatălui său, Murad al II-lea, să ia măsuri energice. El intenţiona …

Read More »

Bătălia de la Cameniţa (august 1672)

Expediţiile otomane erau îndeobşte îndreptate către „mărul de aur” – fruct oprit la care visa orice sultan – reprezentat mai întâi de Constantinopol sau Roma şi apoi de Viena. Dacă direcţia principală de atac era îndreptată, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, către Viena, direcţia vitală pentru Poartă devenise axa nord-sud. Era necesar să fie asigurată protecţia Hanatului Crimeei, cu atât mai mult cu cât, în secolul al XVII-lea, forţa militară a Rusiei devenise o ameninţare atât pentru Republica Nobiliară Polonă, cât şi pentru Imperiul Otoman. Securitatea Porţii era asigurată numai atât timp cât zona Mării Negre se afla …

Read More »

Bătălia de la Budapesta (29 octombrie 1944 – 13 februarie 1945)

După ocuparea părţii de est a Ungariei, Comandamentul suprem sovietic a conceput operaţia „Budapesta”. Misiunea de a executa lovitura principală a fost încredinţată Frontului 2 ucrainean, în cadrul căruia a acţionat şi Corpul 7 armată (întărit cu Regimentul 114 artilerie antitanc sovietic), comandat de generalul Nicolae Şova. După ce a trecut Divizia 9 cavalerie la vest de Tisa, în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1944, acesta a atacat spre Budapesta, în dimineaţa zilei de 30 noiembrie, de pe aliniamentul Ujkekske, Alpar, pe un front de 13 km, în subordinea Armatei 7 de gardă sovietice. Succesiv, diviziile române au rupt …

Read More »

Bătălia de la Bucureşti (23-28 august 1944)

La 23 august 1944, în momentul trecerii României de partea Naţiunilor Unite, în Bucureşti şi în împrejurimi se afla cea mai mare grupare de forţe germane din „zona de interior” a României: circa 8.000, respectiv, 6.000 de militari germani. Pentru înfrângerea lor, Comandamentul Militar al Capitalei (comandant: generalul Iosif Teodorescu) a constituit două grupări de forţe: „interioară” (comandant: generalul Constantin Constantin) şi „exterioară” (comandant: generalul Gheorghe Rozin), care urmau să desfăşoare acţiuni militare în Capitală şi mai ales la nord de oraş şi să nu permită intervenţia puternicei grupări inamice din zona Băneasa-Otopeni. Pentru a asigura succesul deplin al acţiunii, …

Read More »

Bătălia de la Braşov (10 iulie 1611)

Principele Transilvaniei, Gabriel Bathory (1608-1613), nutrind ambiţii nemăsurate de dominaţie, a reluat planul „dacic” al lui Sigismund Bathory, plan care urmărea supunerea Ţării Româneşti şi a Moldovei. Deşi era legat printr-un tratat, încheiat la 31 mai 1608, de domnul Ţării Româneşti, Radu Şerban (1602-1611), principele a făcut pregătiri minuţioase pentru a-l înlătura pe domn în ultimele luni ale anului 1610. Cunoscând intenţiile principelui, Radu Şerban a reluat relaţiile cu imperialii, în octombrie 1609, şi cu regele Poloniei, Sigismund al III-lea (1587-1632), la 10 iulie 1610, şi s-a aliat cu domnul Moldovei, Constantin Movilă (1607-1611), care îl asigura că, în caz …

Read More »