Suvenire din 1885. Lui Ion Ghica, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Însemnările Suvenire din 1885. Lui Ion Ghica, de Vasile Alecsandri se află, în două variante, în manuscrisul nr. 2.253. Prima variantă, cea consemnată pe filele 27r-36r, pare a fi o versiune hărăzită tiparului, fiind scrisă îngrijit şi rânduită în capitole. Se publică pentru prima oară în acest volum, după manuscris. Cea de a doua, consemnată pe filele 37r-39r pare a fi o variantă anterioară (cum rezultă, de altfel, şi din corespondenţa poetului); pe verso filei 39 Alecsandri se pare că voia să continue relatarea, dar nu mai notează decât: 27 noemvr. Kamieş”. Titlul acestei variante diferă de al celei dintâi: Amintiri din 1855. Domnului Ion Ghica, după cum şi textul ei prezintă diferenţe faţă de celălalt.

Prima versiune a acestor însemnări datează probabil din anul 1861 (G.C. Nicolescu crede că le-ar fi scris mult mai târziu - conferă Viaţa lui Vasile Alecsandri), după cum mărturiseşte Alecsandri însuşi într-o scrisoare pe care i-o trimitea din Paris lui Ion Ghica, la 25 noiembrie 1861, oferindu-şi colaborarea la Revista română a lui Odobescu de curând apărută: „Am pus pe hârtie amintirile din călătoria mea în Italia [...] precum şi pe acelea despre excursia în Crimeea, după luarea Sevastopolului şi dacă crezi că acestea merită un loc în revista de care este vorba, mi-ar face plăcere să ţi le trimit” (conferă Vasile Alecsandri, Documente literare inedite). În ianuarie 1862 el oferea din nou „Revistei române” relatarea călătoriilor în Maroc, în Crimeea şi în Italia. Sa vede însă că această publicaţie era interesată de alt gen de scrieri.

Aşa se face că relatarea acestei călătorii nu-l va mai preocupa pe Alecsandri până în 1874, când, solicitat de Iacob Negruzzi, se gândeşte iarăşi să o scrie: „Mă întrebi de am vreo poezie nouă în portofoliu? - se adresa el lui Negruzzi în scrisoarea din 17 ghenar 1874. - Nu, căci mă ocup să completez diverse scrieri în proză începute şi neterminate. Acum sfârşesc relaţia călătoriei mele în Africa şi apoi am de gând a descrie voiajul meu în Crâm pe timpul războiului” (conferă Vasile Alecsandri, Scrisori).

Se pare că relatarea consemnată pe filele 27r-35r din manuscrisul nr. 2.253 datează din anul 1875. La 14 octombrie, solicitat cu insistenţă de Iacob Negruzzi, el îi scria: „Îţi promit să notez de-aci înainte diverse cugetări ce-mi trec prin gând la gura sobei şi să ţi le comunic când vor forma o câtime prezentabilă [e vorba de articolul Din albumul unui bibliofil]. Pân-atunci mă voi ocupa cu descrierea călătoriei mele la Crâm în timpul războiului de la 1854-1855, pentru coloanele «Convorbirilor»” (Vasile Alecsandri, Scrisori).

Vasile Alecsandri

În anul 1855 Alecsandri se afla la Paris, unde „vizita numeroşi oameni din viaţa culturală şi politică a Franţei”, având, probabil, de îndeplinit o misiune propagandistică în împrejurările înfruntării dintre Rusia ţaristă pe de o parte şi Turcia, sprijinită de marile puteri europene, pe de alta. Aflând de căderea Sevastopolului, poetul hotărăşte să se întoarcă în ţară, făcând un ocol pe la Constantinopol, de unde se putea duce să viziteze câmpul de luptă al Sevastopolului, de care i se părea că se leagă direct soarta viitoare a ţării sale (conferă G.C. Nicolescu; conferă şi Gheorghe Bogdan-Duică, V. Alecsandri). Se despărţea cu oarecare regret de Paris, unde se simţea bine în mijlocul prietenilor pe care şi-i făcuse. La 10 octombrie 1855, îi comunica lui E.I. Grenier, aflat la Iaşi, intenţiile sale:

„... patria mă cheamă şi afacerile de asemenea. Dar mai înainte de a deveni victima lor, intenţionez să fac un scurt popas în Crimeea ca să văd ceva eroi. Plec sâmbătă la Constantinopol, unde voi fi la 25 ale acestei luni. De acolo, drept pe turnul Malakoff, apoi, după ce îmi voi fi îndestulat privirile cu această măreaţă privelişte de distrugere ... viu să petrec la Iaşi” (conferă Vasile Alecsandri, Cele mai frumoase scrisori). O asemenea scrisoare îl va fi determinat pe George Călinescu să afirme: „Având demonul turistic, în 1855 [Alecsandri] nu se putu opri de-a nu vedea Sevastopolul, în plin război: În zgomotul de tunuri ce tună nencetat la Crâm, pe triste ţărmuri, mă primblu întristat...” (conferă Vasile Alecsandri).

Ion Ghica

Fapt este că la 25 octombrie 1855 poetul se afla la Constantinopol, în mijlocul prietenilor săi Ion Ghica, Costache Negri, Dimitrie Rallet şi Baligot de Beyne, care scotea acolo jurnalul Presse d’Orient. O lună mai târziu se îmbarca pe vasul „Pharamond” împreună cu acesta din urmă, care vizita pentru a doua oară teatrul de război din Crimeea.

Alecsandri nu consemnează în însemnările sale din manuscrisul nr. 2.253 decât întâmplările petrecute în timpul călătoriei pe mare până la sosirea în Crimeea. G.C. Nicolescu trimite greşit (Viaţa lui Vasile Alecsandri) la manuscrisul nr. 4.497, care nu conţine decât însemnările călătoriei întreprinse de poet la Constantinopol în 1845.

Însemnări sumare despre restul călătoriei în Crimeea le aflăm în volumul Autrefois et aujourd’hui, al Mariei G. Bogdan, şi sunt datorate lui Baligot de Beyne, tovarăşul de călătorie al poetului, nu lui Costache Negri, cum afirmă autoarea. Despre unele dintre personalităţile cunoscute cu acest prilej, Alecsandri a mai aminti în Istoria misiilor mele politice.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …