Sub cireşul Miei, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Sub cireşul Miei, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Cele trei Crişuri”, nr. 10 din octombrie 1926.

A apărut pentru prima oară în volum în Din copilărie în 1956.

Ion Agârbiceanu

Fragment

- Zadarnic cauţi printre frunze cireşile de altădată, bădiţă Vasilie! N-a dat îngheţ în primăvară, n-a lipsit rodul, dar nu mai e stăpân la casă. Nu vezi dumneata câte pârleazuri sunt în gard şi cum creşte troscoţelul în ogradă?

- Da, e părăsire şi pustiu! A murit Mia Dinului ori s-a rătăcit prin lume?

- De trei ani îi creşte cucuta în cimitir! Nu s-a rătăcit prin lume, că-n vremea din urmă nici n-a mai părăsit satul. Îi trecuse neastâmpărul şi toată râvna de-a îndrepta lumea. Războiul a apucat-o în sat, bădiţă Vasilie, şi se pare c-a văzut ea atunci petrecanii care o cam scrântiseră la cap!

Rubedenia mea, Ilarie, tăcu şi mă îndemnă să şed alăturea pe laviţa înnegrită de la portiţa Miei, sub umbra cireşului celui bătrân. Am rămas să mă uit în curte, prin grădină, la casa veche şi aplecată într-o parte. Casa şi cireşul tot se mai puteau recunoaşte, dar curtea şi grădina, curate odată ca un pahar, erau sălbăticite, le năpădiseră bălăriile şi răsuflau miros aspru de buruiană şi umezeală. Nu mai fusesem în sat dinaintea Primului Război Mondial.

Cireşul era vestit pe vremuri în tot satul şi pentru roadă cărnoasă, şi pentru că Mia Dinului, de-ndată ce dădeau cireşele în pârgă, nu mai părăsea curtea. Înarmată cu o nuia lungă şi cu bruşi, zburătărea pe copiii ştrengari, care râvneau la cireşile ei, care se coceau mai întâi în întreg satul. Năpădeau copiii din toate colţurile, se îmbărbătau câtă vreme erau încă departe de cireş, pe uliţe dosite, iar când se apropiau, curajul îi părăsea, se răzleţeau şi numai câte unul, mai cutezător, îşi încerca norocul.

Mia Dinului îi vedea, îi simţea de departe, dar nu se mişca din curte, de lângă portiţă, până ce prichindelul nu ajungea sub pom, pentru a-l putea arde mai bine. Când îl simţea sub cireş, trecea uşor ca o scamă pârleazul de lângă portiţă. „Ha! tâlharule, pui de hoţ ce-mi eşti! Cireşe-ţi trebuiesc, na cireşe!” îl frigea cu nuiaua lungă şi zburătărea după el cu ce-i venea în mână.

Am văzut-o în vremile acele depărtate cu câtă străşnicie îşi păzea comoara. Dar n-o apăra pentru ea, doamne fereşte! Când cireşele erau coapte şi atârnau ca nişte cercei grei de un roşu-negru, ea chema pe cei mai mari ştrengari din sat, care se căţărau ca nişte drăcuşori şi pe crengile cele mai subţiri, şi-i punea să culeagă.

Apoi, din rodul cules, se înfruptau toţi fruntaşii satului, în cap cu preotul şi cu notarul, copiii care culegeau şi cei care, în ceată mare, se zgâiau la pom, vecinii şi cine apuca, într-o după-amiază, Mia Dinului împărţea toate cireşile.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …