Ştefan Ciobanu

Ştefan Ciobanu (11 noiembrie 1883, Talmaz, judeţul Tighina, Basarabia - 28 februarie 1950, Bucureşti) - istoric literar. Fiu al Nataliei şi al lui Nicolae Ciobanu, răzeşi din Basarabia, Ciobanu face şcoala primară în Talmaz şi Bairamcea, urmând apoi, la Chişinău, Liceul Regional (în particular, în paralel cu Şcoala Normală). Elev eminent, termină cursurile liceale în 1905 cu premiul întâi.

Din 1907 devine student al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Kiev, ca bursier, până în 1911, când îşi ia licenţa magna cum laude. În 1911-1912 urmează un curs superior academic, cu o specializare pe profil pedagogic. În perioada studenţiei, profesorul Vladimir Peretz, eminent savant, bun cunoscător al literaturilor slave de răsărit, îl îndrumă către studiul literaturii şi culturii româneşti, din perspectiva documentelor aflate în biblioteci şi arhive din Ucraina, Rusia şi Polonia. Din aceeaşi perioadă datează şi debutul său publicistic, în ziarul „Viaţa Basarabiei”, unde semnează articole politice cu pseudonimul Silvan.

Între anii 1917 şi 1928 a funcţionat ca profesor secundar la un liceu din Jitomir (Ucraina), apoi la Bolgrad şi Chişinău, continuându-şi însă munca de cercetare. În 1918 a fost ales membru în Sfatul Ţării, cu răspunderi în domeniul învăţământului. Tot în 1918 este primit în Academia Română, membru activ timp de peste treizeci şi trei de ani, dintre care şapte ca vicepreşedinte.

Cariera sa universitară, de 23 de ani, a început în 1926, odată cu numirea ca profesor titular al Catedrei de istoria literaturii vechi la recent înfiinţata Facultate de Teologie, cu sediul în Chişinău, a Universităţii din Iaşi, unde a activat până în 1938. Din acest an şi până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din Bucureşti. Colaborează cu studii la „Cuvânt moldovenesc”, „Şcoala basarabeană”, „Revista istorică română”, „Analele Academiei Române” etc.

Istoric şi slavist, Ciobanu este un cercetător pe linia documentarismului erudit. Istoria veche se circumscrie, în viziunea sa, „unei lumi slave care ne înconjoară şi cu care trăim într-o ajutorare spirituală” (Marin Bucur). Dacă N. Cartojan identificase legăturile cu lumea sud-est europeană, Ciobanu urmăreşte, cercetând spaţiul slav răsăritean, o apropiere, o legătură cu acesta, dar nu o suprapunere. „Scopul istoricului literar - preciza el într-o lecţie introductivă - este de a găsi adevărul obiectiv, de a găsi cauzele fenomenelor literare şi de a face legătura evolutivă între aceste fenomene.” De aici, opţiunea pentru „abordarea filologică” sau „exegetică” a fenomenelor literare (Dan Horia Mazilu).

Astfel, materialul acumulat pe parcursul timpului şi punctele de vedere elaborate pe baza acestuia prin metode riguroase de cercetare şi-au găsit concretizarea în numeroase lucrări despre Dosoftei (cea dintâi apărută în 1915, în limba rusă), Dimitrie Cantemir, începuturile scrisului în limba română veche etc. Încununarea laborioaselor studii efectuate de-a lungul mai multor decenii o constituie lucrarea fundamentală, editată mai întâi în fascicole, Istoria literaturii române vechi (I, 1947).

Problemele culturii basarabene au reprezentat o altă preocupare constantă a lui Ciobanu. El a studiat fenomenul literar în conjuncţie cu cel cultural-istoric, destinul pământului dintre Nistru şi Prut în condiţiile ostracizării spiritualităţii naţionale, dând o serie de lucrări remarcabile, care şi-au păstrat actualitatea: La Continuite roumaine dans la Bessarabie (1920), Contribuţia Basarabiei la dezvoltarea literaturii naţionale (1941) şi La Bessarabie. Sa population, son passe (1941).

Lucrarea sa capitală în acest domeniu este monografia Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă (1923). După ce face un tur de orizont al evenimentelor istorice care şi-au pus adânc amprenta asupra dezvoltării spirituale a regiunii, autorul arată că în condiţii dure de deznaţionalizare, cultura naţională nu s-a putut manifesta decât răzleţ şi cu intermitenţe.

Ciobanu descrie dibuirile cărturarilor basarabeni „în lunga noapte de înstrăinare”, cei câţiva scriitori care au lăsat „încercări de literatură românească în sensul adevărat al acestui cuvânt”, fără a se ridica la nivelul înalt al culturii naţionale din Principate, dovedind, de cele mai multe ori, un scris necultivat, care nu poate intra în competiţie cu adevăratele valori artistice. El afirmă, pe bună dreptate, că „atunci când cultura românească veche era ameninţată să se stingă în Basarabia sub înrâurirea altei culturi, care dispunea de toate mijloacele unei culturi moderne şi totodată imperialiste, aceşti scriitori modeşti par ca un sâmbure care a adus poporul basarabean la renaştere.”

Opera literară

  • Dosithei, mitropolit Soceavskii i ego knijnaia deiatelinosti, Kiev, 1915; ediţia (Dosoftei, mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară), traducere de Ştefan Berechet, Iaşi, 1918;
  • Contribuţiuni privitoare la originea şi moartea mitropolitului Moldovei, Dosoftei, Bucureşti, 1920;
  • La Continuite roumaine dans la Bessarabie, Bucureşti, 1920;
  • Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău, 1923; ediţia II, Chişinău, 1992;
  • Chişinăul, Chişinău, 1925;
  • Dimitrie Cantemir în Rusia, Bucureşti, 1925;
  • Basarabia, Bucureşti, 1926; ediţia Chişinău, 1993;
  • Din legăturile culturale româno-ucrainene, Bucureşti, 1938;
  • Contribuţia Basarabiei la dezvoltarea literaturii naţionale, Bucureşti, 1941;
  • Începuturile scrisului în limba românească, Bucureşti, 1941;
  • La Bessarabie. Sapopulation, son passe, Bucureşti, 1941;
  • Introducere în istoria literaturii române. Orientări metodologice, Bucureşti, 1944;
  • Istoria literaturii române vechi, I, Bucureşti, 1947; ediţie îngrijită şi prefaţă de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1989;
  • Unirea Basarabiei, prefaţă de Constantin C. Giurescu, Bucureşti, 1993.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …