Stăpânirea romano-bizantină în Dobrogea (secolele IV-VII d.Hr.)

Pierderea Daciei a fost o lovitură grea pentru imperiul roman. Populaţia daco-romană ce nu se strămutase la sud de Dunăre, a fost nevoită să se adapteze noilor condiţii de viaţă impuse de migraţia triburilor „barbare”.

Nu e mai puţin adevărat că multiplele legături cu provinciile din dreapta Dunării, continuate cu intermitenţe, până la începutul secolului VII, au avut un rol important în menţinerea romanităţii dintre Dunăre şi Carpaţi.

Din acest punct de vedere, stăpânirea romană asupra teritoriilor de la sud de Dunăre reprezintă un factor pozitiv, în sensul că procesul de romanizare a continuat în ţinutul dintre Dunăre şi Balcani şi astfel romanitatea balcanică a putut alimenta mereu grupul romanic din Dacia, cel puţin până la prăbuşirea apărării Dunării, adică până la începutul secolului VII.

Se poate afirma că valea Dunării, cu cele două maluri ale fluviului, a fost axa teritoriului de închegare a romanităţii carpato-balcanice. Până la începutul secolului VII, provinciile sud-dunărene Scythia, cele două Moesii, Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea, mai puternic romanizate, au adus o contribuţie importantă la procesul de formare a limbii şi poporului român.

După anul 602, când a început aşezarea în masă a slavilor în Peninsula Balcanică, ceea ce a avut ca urmare slavizarea sau dislocarea populaţiei romanizate dintre Dunăre şi Haemus, rolul principal a revenit teritoriilor din stingă fluviului, unde procesul a fost continuat şi desăvârşit.

Spre deosebire de Dacia, teritoriul Dobrogei a rămas în continuare, până în secolul al VII-lea, sub stăpânirea imperiului. Ca parte integrantă a acestuia, el a participat la toate transformările economico-sociale petrecute în imperiul de răsărit. Această perioadă se caracterizează prin descompunerea sistemului sclavagist al economiei care se accentuează începând cu secolul al IV-lea.

În secolele al V-lea şi al VI-lea procesul de dezvoltare a colonatului continuă. „Economia latifundiară, întemeiată pe munca sclavilor, nu mai renta... Mica gospodărie a devenit iarăşi singura formă rentabilă. Una după alta vilele fură împărţite în parcele mici şi date în arendă transmisibilă prin moştenire... De preferinţă aceste mici parcele de pământ erau date colonilor”.

Sclavia începe să-şi piardă importanţa sa economică. „în societate nu mai era loc decât pentru sclavii care munceau pe lângă casă şi pentru sclavii de lux ai bogătaşilor”. Forma principală de exploatare a producătorilor direcţi a ajuns colonatul, o formă de relaţii de producţie care corespunde perioadei de tranziţie de la orânduirea sclavagistă la cea feudală.

Rezultă, aşadar, că în imperiul de răsărit, în perioada dintre secolele al IV-lea - al VI-lea, era în curs un proces de feudali zare a societăţii. Pentru provincia dintre Dunăre şi mare, acest proces s-a accentuat în urma aşezării slavilor, urmată curând de căderea ei sub stăpânirea bulgarilor.

Check Also

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Dobrogea în perioada prăbuşirii stăpânirii romano-bizantine (602-679)

Evenimentele din anul 602 însemnau pierderea provinciilor nordice ale imperiului, care au fost luate în …

Dobrogea în timpul stăpânirii bizantine

În veacurile XI-XIII, teritoriul României dintre Dunăre şi Marea Neagră s-a aflat sub stăpânire bizantină. …