Sorin Comoroşan

Sorin Comoroşan (17 iulie 1927, Teregova, judeţul Caraş-Severin) - eseist şi prozator. Este fiul Elenei (născută Pârvulescu) şi al lui Aurelian Comoroşan, jurist. A absolvit şcoala primară în comuna natală, iar cursurile secundare le face la liceele „Traian Doda” din Caransebeş şi „Constantin Diaconovici-Loga” din Timişoara, după care urmează Facultatea de Medicină din Bucureşti şi Facultatea de Fizică şi Chimie la Universitatea din Cluj. Este doctor în medicină (1952) şi doctor în biochimie (1956).

Îşi începe activitatea ştiinţifică în calitate de cercetător-asociat la Institutul „Ioan Cantacuzino” din Bucureşti, predând concomitent şi în învăţământul superior: Centrul de Studii Chimice (1954-1956), Facultatea de Medicină Bucureşti (1955-1975), Laboratoarele Clinice de la Spitalul Clinic Fundeni din Bucureşti (1960-1990). În deceniul al optulea face o observaţie experimentală care a intrat în literatura de specialitate sub denumirea „efectul Comoroşan”, ceea ce i-a deschis o carieră internaţională desfăşurată în universităţile şi laboratoarele din Europa, Statele Unite şi America Latină. Este membru de onoare al Academiei Române.

Pentru biografia artistică a lui Comoroşan este de reţinut descendenţa creatorului de ficţiune din familia slujitorilor ştiinţelor exacte. Dar mai sunt de reţinut şi întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges şi Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură şi cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri şi eseuri Exerciţii de naivitate, „prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualităţii umane”, fiind conceput ca un dialog cu spiritul filosofului Constantin Noica. Creaţie a unui erudit, dar şi a unui istoric al ştiinţelor şi al literaturii, Exerciţii... îşi rezumă conţinutul în unul dintre titlurile sumarului: Încălcând frontierele.

În volumul Treisprezece metamorfe (1996), cuprinzând proze scurte sau poeme în proză, greu definibile, autorul transpune drama existenţei unui intelectual format şi afirmat până în 1980. Este conţinută aici biografia unei întregi epoci, niciodată numită direct, dar uşor detectabilă în limbajul analitic, în sentimentul de stranietate al experienţelor parcurse, în raporturile umane sugerate metaforic.

Oglinzile sparte (1997), carte subintitulată „roman de gânduri”, întrepătrundere dintre matematică şi filosofie pe o urzeală literară, este o concentrată meditaţie asupra visului, nostalgiei, singurătăţii, asupra crizei societăţii actuale.

În Literatura. Povestea unei ficţiuni (1998), Comoroşan simte nevoia să se lămurească pe sine, dar şi pe cititorul său asupra ideii de literatură, a ideii de ficţiune. Cartea abundă în definiţii concentrate, spirituale, ironice, solemne, ocolind cărările deja bătute, despre „eseu”, „poezie”, „act creator”, „frumos”, „estetica limbajului”. Aserţiunile, oricât de şocante, se sprijină pe un temenic arsenal teoretic.

Dacă romanul Oglinzile sparte este un monolog despre existenţă, iar Literatura. Povestea unei ficţiuni, un monolog despre creaţia artistică, Nedespărţirea de Borges (2000) este un monolog pe tema cunoaşterii omului contemporan din perspectiva conştiinţei lui. Apelul la numele scriitorului argentinian corespunde unei subtile complementarităţi, sugerând o autorizare literară şi rezumând un crez.

Personalitatea lui Borges trece prin cărţile lui Comoroşan cu fabulosul determinărilor profunde ale gândirii sale, de la simple intuiţii, rână la realitatea şi ficţiunea încorporate în portretul desfăşurat pe câteva pagini, menite să încheie şi această carte plină de enigme, de speculaţie pură, de reconstituiri nuanţate si de inovaţii narative surprinzătoare.

De cu totul altă factură este România. Societate cu răspundere limitată (1995), conţinând convorbiri cu 18 personalităţi ştiinţifice, politice, literare. Un roman, Hearst II (2001), prezintă viaţa experimentată în trei oraşe, New York, Paris şi Caransebeş, cu marile lor diferenţe de peisaj şi mentalitate, de la cea mai crudă realitate la iluzie şi visare.

Opera literară

  • Exerciţii de naivitate. Prolegomenă pentru o cosmologie a spiritualităţii umane, Bucureşti, 1993;
  • România. Societate cu răspundere limitată, Bucureşti, 1995;
  • Treisprezece metamorfe, Bucureşti 1996;
  • Oglinzile sparte, Bucureşti, 1997;
  • Literatura. Povestea unei ficţiuni, Bucureşti, 1998;
  • „Nedespărţirea de Borges”, Bucureşti, 2000;
  • Hearst II, Bucureşti, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …