Sofia Cocea

Sofia Cocea (15 iunie 1839, Fălticeni, judeţul Suceava - 27 octombrie 1861, Vaslui) - publicistă şi autoare de versuri.

Fiică a unui administrator de moşie, Cocea îşi începe învăţătura într-un pension din Iaşi, o continuă la Târgu Neamţ şi o termină, în vara anului 1856, la Şcoala Centrală din Iaşi. Cererea prin care solicita caimacamului Nicolae Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătoreşte în 1859 cu profesorul G. Hrisoscoleu. A fost profesoară la Târgu Neamţ şi Vaslui.

În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: „Tribuna”, „Reforma”, „Gazeta poporului”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Românul”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, precum şi la „Gazeta de Moldavia” a lui Gheorghe Asachi.

La 13 ani (1852), Cocea traduce romanul Palmira şi Flaminia sau Secretul de M-me de Genlis şi tot din limba franceză, drama Maria sau Mustrările de cuget a unei mame de Al. Duval. Subiectul piesei i se pare imoral cenzorului Gh. Asachi, care cere interzicerea ei. Dar Secretariatul de Stat nu ratifică propunerea, apreciind drept nefondate acuzele aduse traducerii. Prin concepţiile ei politice, susţinute cu vivacitate stilistică şi pasiune în cele 42 de articole publicate, Cocea se încadrează în grupul publiciştilor şi scriitorilor care, în deceniul următor revoluţiei de la 1848, au pregătit atmosfera favorabilă Unirii.

Aria temelor dezbătute este cuprinzătoare şi înglobează atât realităţile interne - situaţia nesatisfăcătoare a ţăranului, locul femeii în societate, starea învăţământului şi culturii naţionale etc. -, cât şi relaţiile externe ale Principatelor. Stilul are nerv, argumentele sunt folosite cu iscusinţă şi ironia îşi face loc printre rânduri. Şcoala publicistică şi polemică la care Cocea a deprins meşteşugul gazetăriei e aceea a lui Mihail Kogălniceanu. Poeziile rămase de la Cocea, zece cu totul, păstrează aerul epocii. Sunt, cele mai multe, versuri ocazionale, scrise sub impresia evenimentelor (plecarea trupelor ruseşti la 1854) sau inspirate de întâmplări din viaţa personală.

Un poet român celebrează activitatea artistică şi politică a lui Vasile Alecsandri, iar Stelei Dunării este o odă închinată celei mai însemnate gazete unioniste. Ardoarea politică împovărează însă inspiraţia. Ziaristă şi polemistă de talent, una dintre iniţiatoarele mişcării feministe autohtone, militantă unionistă, Cocea avea vocaţia deschizătorilor de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică.

Opera literară

  • Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Coce, prefaţă de Iulia Aricescu, Bucureşti, 1862.

Traduceri

  • M-me de Genlis, Palmira şi Flaminia sau Secretul, I-II, Iaşi, 1852;
  • Al. Duval, Maria sau Mustrările de cuget a unei mame, Iaşi, 1852.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …