Slăbiciunea părintelui Grigore, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Slăbiciunea părintelui Grigore, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 534 din 1 martie 1931.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere în 1965.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Din satul în care poposise peste noapte, popa Grigore porni la drum dis-de-dimineaţă. Plecase de-acasă de patru zile, cu desagii în spate şi cu popasuri din sat în sat, peste noapte. Nu trăgea la preot, ci la casa ce-i ieşea mai întâi în drum. Nu-i trebuia mâncarea nimănui: avea în desagi. Şi nu voia să deie faţă cu tagma lui. Plecase de-acasă plin de îngrijorare şi se temea să nu-l zgândărească cineva cu întrebările. Orice popă, dacă ar fi tras la casă de popă, l-ar fi descusut să-i afle pricinile pentru care trebuia să meargă acum, în toiul iernii, la vlădicie. Creştinii la care lua sălaş de noapte îl întrebau şi ei, dar se mulţumeau cu răspunsul părintelui:

- Am o treabă grabnică la vlădicie!

Care popă nu putea să aibă o treabă grabnică la vlădicie?

Îngrijorarea cu care plecase de-acasă îi mai crescu pe drum, şi frământarea gândului nu-l părăsea, decât odată cu somnul ce-l copleşea, cum era frânt de oboseală, îndată ce punea capul pe căpătâi. Când ieşi din ultima casă, în care poposise mai’nainte de-a ajunge la oraş, se opri o clipă în prag şi zise tare:

- Cum mi-o ajuta Dumnezeu, aşa va fi!

Îşi făcu o cruce largă şi porni cu paşi iuţi.

Părintele Grigore, din Măhaci, era un om cât un munte, în puterea bărbăţiei şi, dacă n-ar fi purtat barbă, nimeni nu l-ar fi luat drept faţă bisericească, ci, mai degrabă, l-ar fi crezut haiduc. Învăţase slovă puţină şi se încurca în citanii, dar biruia cu glasul: avea un glas, Doamne! - dulce şi puternic, care împlinea cu prisosinţă lipsurile.

Când ajunse în vârful dealului de unde se vedea, răsfirat pe vale, orăşelul de scaun, se opri să răsufle, îşi scoase căciula miţoasă şi se închină spre răsărit. Aburi grei se ridicau din pletele sale negre, bogate.

- Ce-o fi, om vedea! spuse el din nou şi porni pe coastă la vale.

Îi trecu prin cap un gând de copil: „Tii, dac-aş avea o săniuţă!” Şi simţi o căldură la inimă. Era un drum de sanie! Zăpada îngheţată, cu netezimi de os şi străluciri de gheaţă, verzie-albastră, îl ademeni să-şi ia avânt, să lunece, ca pe săniuş. Desagii vărgaţi cu albastru îi săltară în spinare. Lunecând, îşi întinse braţele în laturi, ca două prăjini. Şi când se opri, îşi luă un nou avânt.

- Vezi, aşa, măi băiete, măi! Ajungem mai în grabă la vlădicie!

La poalele dealului se întâlni cu un domn uscăţiv, cu barba rară, sură, un om mijlociu de statură, care se plimba agale, în mână cu un toiag ciudat. Domnul se oprise de mult, privind mirat la cel ce luneca pe săniuş cu braţele răsfirate, cu desagii săltându-i în spate.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …