Sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare

În ultimii ani ai domniei, Ştefan cel Mare a fost preocupat, pe plan extern, în afară de problema majoră a relaţiilor cu turcii, şi de aceea a Pocuţiei, a cărei ocupare, precedată de unele acţiuni militare ale domnului Moldovei, are loc în 1501. Dar, deşi populaţia ucraineană a acestei provincii prefera în chip evident stăpânirea moldovenească aceleia polone - în aşa măsură că însuşi starostele de Liov scria regelui că, dacă nu va găsi alte măsuri, „toţi rutenii vor merge la voievod” - îndârjitul conflict la care ea a dat loc nu privea interesele reale ale Moldovei.

La 2 iulie 1504, Ştefan cel Mare închidea ochii, după o domnie de aproape o jumătate de veac. În acest lung răstimp de însemnate prefaceri pe toate tărâmurile, el s-a dovedit un mare comandant de oşti şi conducător de stat. Cele două probleme principale care trebuiau rezolvate erau asigurarea independenţei ţării şi adaptarea organizării statului la noile condiţii de producţie şi schimb, prin lichidarea instituţiilor devenite anacronice ale fărâmiţării feudale. Ştefan cel Mare a înţeles caracterul imperios al acestor nevoi şi de aceea acţiunea lui a fost încununată de succes.

În fruntea oştilor sale de ţărani şi târgoveţi, el a obţinut victorii remarcabile pe câmpurile de bătălie, rămânând în amintirea urmaşilor, în primul rând, ca un apărător al independenţei Moldovei. Dar lupta dusă înlăuntrul ţării nu e mai puţin vrednică de glorie. În slujba ei, Ştefan a pus aceeaşi inteligenţă superioară, veşnic atentă la realităţi, şi aceeaşi voinţă neşovăielnică. La moartea sa, statul feudal al Moldovei se afla pe o treaptă superioară aceleia pe care îl găsise. Sprijinit de aceleaşi forţe care îi aduseseră victoria în bătălii, Ştefan a reuşit să asigure societăţii moldoveneşti - în limitele impuse de orânduirea feudală - condiţiile politice ale unei dezvoltări progresive.

Lungul război purtat de poporul român pentru libertate vreme de mai bine de un veac, sub conducători dintr-o ţară sau alta, avusese importante rezultate, atât în întregul său, cât şi în partea lui cea mai îndelungată şi mai glorioasă, de sub conducerea lui Ştefan cel Mare. El determinase recunoaşterea de fapt a independenţei celor două state de la răsărit şi miază-zi de Carpaţi, de al căror efort continuu va depinde şi păstrarea ei mai departe. Dar, chiar dacă, în cele din urmă, ele vor sfârşi prin a fi. aservite de turci, amânarea cu un veac a intrării lor efective în sistemul politic al dominaţiei otomane a avut consecinţe de cea mai mare însemnătate.

Ea a îngăduit mai întâi ţărilor române să cunoască progresul economic al celei de-a doua jumătăţi a veacului al XV-lea, bazat pe dezvoltarea producţiei de mărfuri, şi să păşească astfel pe o treaptă superioară în dezvoltarea feudalismului. Turcii înşişi vor fi siliţi să respecte şi în viitor progresul dobândit pe teritoriul locuit de poporul român, renunţând astfel, în propriul lor interes, în veacul al XVI-lea, să transforme cele trei ţări române în paşalâcuri, apreciind că, aşa cum se dezvoltase societatea românească, ea trebuia să se administreze singură, pentru că o făcea pe o treaptă superioară aceleia caracteristice Imperiului otoman.

Lungul război antiotoman asigurase în acelaşi timp poporului român, pentru vitejia şi jertfele sale, un loc de cinste între popoarele Europei, făcându-l cunoscut şi preţuit din Răsărit, până în Apus. El a creat, totodată, o puternică tradiţie de luptă pentru libertate în sânul maselor populare, pe care ele nu o vor pierde niciodată, în ciuda nevolniciei clasei conducătoare.

Check Also

Primele lupte ale lui Ştefan cel Mare cu polonii

Viaţa lui Ştefan cel Mare căpătă acum o întorsătură hotărâtoare. Odată cu sosirea bătrâneţilor, toate …

Moştenirea lui Ştefan cel Mare

Moştenitorii lui Ştefan cel Mare risipiră una câte una scumpele pietre din coroana pe care-o …

Panegiricul lui Ştefan cel Mare

În a doua jumătate a veacului al XVIII-lea duhul sfânt al iubirii pentru trecutul mare …

Moartea lui Ştefan cel Mare

Ştefan cel Mare era bolnav pe această vreme de boala pe care i-o dăduseră ostenelile …

Aprecieri şi comentarii despre Ştefan cel Mare

„Domnise aproape cincizeci de ani, o jumătate de veac. Venise tânăr… ca să tragă zid …