Sfârşit de toamnă, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară pastel

Vasile Alecsandri, reprezentant de seamă al generaţiei de scriitori de la mijlocul secolului al XIX-lea, a abordat, în creaţia sa, o mare varietate de specii literare, între care un loc aparte îl ocupă pastelurile, al căror creator este.

Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil şi motive literare care compun armonizarea planului terestru cucei cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere.

În pastelurile sale, Vasile Alecsandri ilustrează natura cu toate frumuseţile ei, în toate anotimpurile, realizând un adevărat calendar în versuri.

Titlul

Titlul Sfârşit de toamnă sugerează aspectele specifice şi transformările pe care le suferă natura în acest anotimp. Enumerarea elementelor care o compun este însoţită de tristeţea eului liric. Cocostârci şi rândunele, părăsindu-şi cuiburile, fug de „zile rele”, cârdurile de cocori sunt urmărite „de al nostru jalnic dor”, „vesela verde câmpie” este acum „tristă, vestezită”, „lunca bătută de brumă acum pare ruginită”, „nouri negri plini de geruri” se ridică înspre cer „din tuspatru părţi a lumei”, „soarele iubit s-ascunde”, iar cârdul „de corbi iernatici”, „croncănitori”, va trece prin văzduhul rece.

Structura, semnificaţiile şi mijloacele artistice

Poezia Sfârşit de toamnă, de Vasile Alecsandri, este alcătuită din patru catrene şi îmbină descrierea naturii cu trăirile interioare ale eului liric.

Vasile Alecsandri

Elementele din natură care conturează anotimpul toamna şi asupra cărora se opreşte poetul aparţin atât spaţiului terestru - câmpia, lunca, păsările -, cât şi celui cosmic - norii, soarele, cerul. Descrierea naturii şi exprimarea sentimentelor sunt construite în mod gradat.

Prima strofă

În prima strofă sunt surprinse elemente ce fixează timpul - sfârşitul toamnei - „Oaspeţii caselor noastre” - păsările călătoare - au plecat deja, fapt sugerat prin folosirea verbelor la timpul perfect compus - „părăsit-au”, „au fugit”, „pribegit-au” - şi prin epitetul personificator „zile rele”. Ultimul vers al acestei strofe subliniază în mod direct sentimentul de tristeţe de care este cuprins sufletul poetului şi pe care acesta îl exprimă printr-un epitet în inversiunea „jalnic dor”.

Strofa a doua şi a treia

În următoarele două strofe, poetul se opreşte asupra aspectelor din natură ce sugerează degradarea ei în acest moment al anotimpului toamna. Pentru a fi mai sugestiv, Alecsandri foloseşte antiteza dintre aspectul naturii în timpul verii şi cel de acum, pe care o realizează cu ajutorul epitetelor personificatoare ce caracterizează „câmpia”: „veselă” - „tristă”; „verde” - „vestezită”, care au rolul de a umaniza natura.

Însuşirile omeneşti atribuite naturii sunt redate şi prin personificările: „se ridică [...] nouri negri”; „soarele [...] s-ascunde”. Atmosfera apăsătoare de toamnă are o puternică rezonanţă în sufletul poetului, provocându-i un sentiment de profundă tristeţe, pe care îl comunică în mod direct prin intermediul eului liric.

Căderea frunzelor îndeamnă eul liric la meditaţie şi, făcând o comparaţie între viaţa omului şi ciclul naturii, el aseamănă desfrunzirea crengilor cu pierderea iluziilor: „Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi se dezlipesc / Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc”.

În strofa a treia, tristeţea eului liric se transformă în teamă, deoarece acum cerul este copleşit de prezenţa ameninţătoare a norilor „plini de geruri”, iar comparaţia „ca balauri din poveste” accentuează atmosfera înfricoşătoare cauzată de apropierea iernii. Regretul după zilele însorite este redat prin epitetul „soarele iubit”. Spaţiul cosmic este dominat de culoarea neagră, fiind sugerat prin epitetul cromatic „nouri negri” şi prin prezenţa cârdului de corbi, care anunţă moartea naturii.

Ultima strofă

Apropiata sosire a iernii, care este prezentată în ultima strofă printr-o personificare dublată de orepetiţie - „iarna vine, vine pe crivăţ călare” - este anunţată de vântul care „şuieră prin hornuri răspândind înfiorare”. Toate făpturile sunt speriate: „Boii rag, caii rânchează, câinii latră la un loc”. Spaima din natură cuprinde şi sufletul omului, care, „trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc”.

Înfăţişarea toamnei este conturată atât prin imagini vizuale, cât şi prin imagini auditive. Versurile lui Alecsandri aduc în faţa ochilor cititorilor, prin epitete cromatice, culorile specifice acestui anotimp: de la verde-gălbui - „Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită”, la ruginiu - „Lunca [...] pare ruginită” şi gri-negru - „nouri negri”, creând imagini vizuale.

Cârdul de corbi „croncănitori”, vântul care „şuieră prin hornuri”, boii, caii şi câinii, care-şi manifestă spaima în mod specific, impresionează fonic şi se constituie în imagini auditive.

Tabloul nu este lipsit de mişcare. Imagini motorii se întâlnesc în toate strofele şi sunt conturate prin verbe de mişcare sugestive: „cârdurile de cocoare înşirându-se-n lung zbor”, „Frunzele-i cad, zbor în aer”, „se ridică-nalt pe ceruri [...] nouri negri”, „Soarele iubit s-ascunde”. „Trece-un cârd”, „Omul [...] s-apropie de foc” şi sunt realizate, mai ales, cu ajutorul personificărilor.

Prin multitudinea şi varietatea mijloacelor artistice folosite - în ciuda trecerii timpului - pastelul Sfârşit de toamnă impresionează profund cititorul, iar dovadă stau formele de limbă caracteristice epocii în care a scris Alecsandri.

Prozodia

Poezia are ritm trohaic, rima este împerecheată, iar versurile lungi, specifice pastelurilor lui Alecsandri, au măsura de 15-16 silabe.

Deoarece este o operă literară în versuri, în care este descris un tablou din natură prin intermediul căruia autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele, poezia Sfârşit de toamnă este un pastel.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …