Sergiu Cristian

Sergiu Cristian (pseudonimul literar al lui Ion Constantin) (20 decembrie 1913, Balota-Murgaşi, judeţul Dolj - 1946) - poet. Fiu nelegitim al Ecaterinei Popescu, Cristian este adoptat la vârsta de 14 ani de subofiţerul Gheorghe Constantin, ceea ce-i permite să urmeze, între 1925 şi 1932, Liceul Militar la Craiova, apoi Şcoala de Război, unde, după absolvirea cu rezultate strălucite, a predat o vreme ca profesor suplinitor.

Înclinaţiile sale profunde par să fi fost însă altele. După ce a debutat în 1930, sub numele real, în paginile revistei „Izvoraşul” (Bistriţa, judeţul Mehedinţi), colaborează cu versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar şi critic”, „Conştiinţa naţională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul”, „Tri­buna tineretului” etc.

A alcătuit împreună cu C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Const. Jaleş o antologie a poeţilor tineri olteni (Album, 1935) şi a dat la iveală plachetele Svon de lumini (1935), Jad (1936) şi Poezii (1941). Anunţa acum şi alte volume: Mers de legendă (poezii), Symposion (eseuri) şi Recea (roman).

În perioada următoare, informaţiile asupra lui Cristian sunt puţine şi contradictorii. În 1941 era student la Academia de înalte Studii Comerciale, şi în plin război, timp de un an (1943) este redactor responsabil al gazetei „Gând şi slovă oltenească”. Mai colaborează la „Gândirea”, „Ramuri” şi „Revista Fundaţiilor Regale”. Obscure rămân şi circumstanţele în care şi-a sfârşit, în chip voluntar, existenţa.

Nici una dintre plachetele lui Cristian nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părţi (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinereţea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice şi acorduri vag jeluitoare.

Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele şi imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - şi manierism. Maestrul e urmat, fără rezultate notabile, şi în încercarea de a sugera substanţa autohtonismului şi a „specificului oltenesc”.

Abia în poemele publicate în reviste în 1943 (Colind, O, frumoase elegii etc.) se vădeşte un început de personalizare a discursului liric. Mort prematur, Cristian rămâne unul dintre numeroşii epigoni ai lui Radu Gyr.

Opera literară

  • Svon de lumini, prefaţă de Radu Gyr, Bucureşti, 1935;
  • Jad, Craiova, 1936;
  • Poezii, Craiova, 1941.

Antologii

  • Album, Craiova, 1935 (în colaborare cu C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Constantin Jaleş).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …