Se topeşte zăpada, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Se topeşte zăpada, de Ion Agârbiceanu, este o povestire a cărei primă ediţie a fost publicată în „Gând românesc”, nr. 11-12 din noiembrie-decembrie 1937.

A apărut pentru prima oară în volum în Amintirile în 1940.

Ion Agârbiceanu

Fragment

Toată dup-amiaza am simţi o povară în umeri, o greutate în toate mădularele. Stăteam în scaunul cel cu spetează şi citeam într-o carte, cu puţin spor. Şi înţelegerea îmi părea împăingenită. Bine de tot, nu mă simţisem de dimineaţă.

Băgai de seamă, decuvreme, că cerul se împânzise cu neguri gata să se schimbe în nori, şi că soarele avea cearcăn mare, ca luna. Vedeam că strălucirea orbitoare a zăpezii din curte, de pe uliţa largă, se ascunse. Întreg văzduhul era posomorât.

Nu dădui însă niciun tâlc acestor schimbări. Eram mereu cu gândul la durerile ce se trezeau în trup. Mă temeam să nu vină prea de timpuriu reumatismele, ale căror semne se arătau.

Pe-nserate, Ilarie intră vesel pe uşe.

- De-acum se gată de primăvară, bădiţă Vasilie! A început şi vântul de la miazăzi. Aduce miros de ploaie.

Eu aţipisem, pe semne, în jilţul cel bătrân, îmi păru glasul necunoscut. Parcă era mai mlădios, mai plin de cântec.

- Am simţit de azi dimineaţă, de când am ieşit în curte. Era alt aer. Dar mă gândeam că mă pot şi înşela. Uneori, dup-o zi mai dulce, se pune un ger şi mai îndrăcit. Dar acum, gata!

A început să adie şi vântul primăverii.

- Poate de aceea mă dor pe mine toate oasele, Ilarie! Se schimbă vremea, zic eu.

Nu mă dureau toate! Dar am băgat de seamă că, cu cât îmbătrânesc, îmi place tot mai mult să exagerez orice senzaţie de durere, şi aceasta în deplină conştiinţă, nu din nebăgare de seamă, sau din înşelare.

Ilarie aduse în casă, în haine, miros de moină, cum aducea, zilele trecute, mireasmă de ger.

- Vezi bine, la schimbare de vreme mătricile încep a grăi, zise el. Nu ştiu de unde e acest cuvânt pentru durerile reumatice, da-n sat, la noi, aşa se spune. Numai de-ar veni o împrimăvărare pe îndelete, că de s-o topi deodată atâta potop de zăpadă, o să fie cu primejdie.

După cină, cum stăteam în pat, în capul oaselor - durerile de peste zi crescură -, mi se păru că aud vântul în straşina de paie. Patul meu era lipit de perete, aproape de fereastră.

Ascultai mai bine în liniştea nopţii. Da, fluiera subţire, fâşia parcă din mai multe fire. Părea mai mult un joc, o părere. Dar pe mine nu mă putea înşela. Aveam întipărite în auz, dar parcă şi în întreaga fiinţă, toate nuanţele vântului. Ştiam că nu e joc.

Şi, peste vreun ceas bun, îl auzeam cum suflă cu putere, înmulţindu-şi glasurile. Din casă, de când eram mic, ştiam, fără să mă uit pe fereastră, dincătrău bătea vântul, după felul cum grăia în straşina de paie, şi după ceva ce-mi părea că se desprinde din el şi pătrunde prin pereţi. Vântul care bătea acum, deşi sufla tare, avea ceva leşios în el.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …