Scrisul şi literatura în limba latină în timpul feudalismului în Transilvania

Paralel cu dezvoltarea culturii feudale slavo-române în regiunile de la est şi sud de Carpaţi, după cucerirea maghiară lua naştere în Transilvania - alături de persistenţa aceloraşi forme culturale de pe restul teritoriului românesc, dovedită aci prin manuscrisele slave copiate până târziu sau prin inscripţiile medio-bulgare din ctitoriile jupanilor români - o puternică cultură feudală în limba latină, sprijinită de biserica catolică. Organizarea ierarhiei bisericeşti şi întemeierea mănăstirilor au jucat şi în Transilvania un rol important în dezvoltarea culturii feudale scrise, aşa cum îndeobşte prezenţa bisericii catolice a favorizat dezvoltarea într-un ritm mai rapid a relaţiilor feudale.

Organizarea bisericii catolice în Transilvania a urmat acelaşi curs ca însăşi înaintarea stăpânirii maghiare şi ea se concretizează în crearea a trei episcopate, corespunzând în linii generale celor trei formaţiuni politice băştinaşe, constatate încă de la începutul veacului al X-lea. Episcopia de Cenad, cu reşedinţa în vechea Morisenă a lui Ahtum, a avut drept prim titular, la începutul veacului al XI-lea, pe episcopul Gerard, canonizat apoi către sfârşitul aceluiaşi secol. Un alt episcopat îşi avea, în veacul al XI-lea, reşedinţa în Biharea lui Menumorut, pentru a fi mutată apoi la Oradea. Cel de-al treilea episcop, purtând titulatura de episcop al Transilvaniei, şi-a stabilit scaunul la Alba Iulia, Bălgradul slavo-român. La sfârşitul veacului al XII-lea, se organizează prepositura de Sibiu a coloniştilor saşi.

Progresele organizării bisericeşti merg paralel cu acelea ale vieţii monastice, întreg teritoriul Transilvaniei a fost împânzit de fundaţiuni religioase, dintre care unele - ca mănăstirea Sâniob din Bihor sau conventul din Cluj-Mănăştur - datează încă din veacul al XII-lea. Centre de exploatare feudală, lacome de pământ şi de iobagi, episcopiile şi mănăstirile catolice din Transilvania au fost în acelaşi timp şi centre de cultură, în primele veacuri ale orânduirii feudale şi în mediul catolic din Transilvania s-a exercitat acelaşi monopol cultural al clerului. În instituţiile bisericeşti se copiau manuscrisele şi aici au fiinţat primele şcoli. Legenda sfântului Gerard aminteşte existenţa unei asemenea şcoli la Cenad, în prima jumătate a veacului al XI-lea, care ar fi fost frecventată de 30 de elevi.

Cultura în limba latină din Transilvania s-a dezvoltat în strânsă legătură cu aceea din regatul maghiar şi, împreună cu aceasta, cu cultura bisericească din centrul şi din apusul Europei. Numeroşi membri ai clerului catolic şi-au făcut studiile în şcolile superioare din marile centre de cultură ale vremii. Dacă până la mijlocul veacului al XIII-lea a fost frecventată universitatea din Paris - cum a fost cazul lui Pavel, notar regal spre sfârşitul secolului al XII-lea şi apoi episcop al Transilvaniei - într-o a doua etapă, universităţile cele mai frecventate au fost cele italiene, în primul rând universitatea din Bologna, iar apoi cele din Padova şi Ferrara. Această schimbare a centrului de atracţie este semnificativă, căci pe când la Paris învăţământul era dominat de scolastică, la Bologna se învăţa în primul rând dreptul roman, iar la Padova - în limitele vremii - ştiinţele naturii. Noua orientare înseamnă, astfel, un spor al cunoştinţelor cu caracter laic, chiar la membri ai clerului.

Progresele culturale se vădesc şi printr-o tot mai largă difuziune a actelor scrise, ca şi prin transformările cunoscute de grafia lor. Răspândirea actului scris se face sub presiunea unor tot mai simţite nevoi sociale, semnificative ele însele pentru stadiul de dezvoltare a unei societăţi. Cererea crescândă în acest domeniu a avut drept consecinţă, pe de altă parte, înfiinţarea de şcoli şi formarea unei pături de mânuitori ai condeiului, recrutaţi din rândurile clerului. De la începutul veacului al XIV-lea, şcolile capitulare - care din jumătatea a doua a secolului precedent începuseră să dea o atenţie tot mai mare pregătirii juridice necesare redactării actelor - încep să fie frecventate şi de laici.

Încă din prima jumătate a veacului al XIV-lea apar primele menţiuni privind existenţa unor învăţători la sate, cum e acel întâlnit la 1332 la Juc, în apropiere de Cluj. Doi ani mai târziu, în 1334, documentele semnalează două şcoli săteşti şi în mediul saşilor din scaunul Orăştiei. Numărul cancelariilor emiţătoare de acte, atât laice cât şi eclesiastice, este foarte mare în Transilvania în secolele XIII-XIV: cancelaria voievodului şi vicevoievodului - cuprinzând cancelari, protonotari, notari speciali - a comitelui secuilor, cancelariile comitatelor, episcopatelor, oraşelor etc. În prima jumătate a veacului al XIV-lea, se întâlneşte în documente şi un notar particular al nobilului Toma, fiul lui Dionisie din Reghin.

Cele mai importante centre de elaborare a actelor scrise erau aşa-numitele locuri de adeverire, apărute în veacul al XIII-lea şi care eliberau acte fie la cererea părţilor, fie din porunca autorităţilor feudale. Apariţia lor la această dată şi larga activitate pe care au desfăşurat-o sunt semnificative pentru transformările cunoscute de clasa feudală în practica şi în concepţiile ei juridice. Cele mai însemnate dintre aceste locuri de adeverire au fost capitlurile episcopale din Alba Iulia, Oradea şi Cenad şi conventurile (mănăstirile) din Cluj-Mănăştur şi Dealul Oradiei.

Semnificativă pentru răspândirea culturii e şi natura materialelor de scris folosite. Dacă până în veacul al XIV-lea se întrebuinţa exclusiv pergamentul, lărgirea necesităţilor aduce în acest secol două schimbări: cea dintâi e producerea locală a pergamentului - înainte provenit numai din import - iar cea de-a doua, şi mai importantă, constă în folosirea - după o perioadă de ezitare şi de adaptare, în prima jumătate a acestui secol - a hârtiei pe o scară tot mai largă, astfel că în ultimul pătrar actele pe hârtie precumpănesc numeric, chiar fără a ţine seamă de numărul proporţional cu mult mai mare al acelora care se vor fi pierdut.

Check Also

Feudalismul timpuriu între Carpaţi şi Dunăre în secolul al XII-lea

Dominaţia cumanilor pe o bună parte a teritoriului României în secolul al XII-lea şi în …

Înfiinţarea regimentelor de graniţă în Transilvania în secolul al XVIII-lea

Proiectul generalului Buccow Din mişcările din urmă şi rezultatele lor, regimul a putut trage concluzia …

Dieta Transilvaniei din 1846-1847

În faţa societăţii transilvane stăteau sarcini foarte importante. Trebuia desfiinţată iobăgia, împreună cu toate sarcinile …

Caracterele generale ale perioadei de trecere la feudalism (secolele IV-X d.Hr.) în Dacia

Lupta maselor asuprite, precum şi atacurile triburilor libere dinafară, au dus la prăbuşirea sistemului sclavagist …

Decadenţa băniei craiovene şi înflorirea oraşului în epoca destrămării feudalismului

În epoca destrămării feudalismului s-au produs importante schimbări şi în domeniul instituţional. Bănia craioveană nu …