Sclavi, liberţi şi oameni liberi în producţia meşteşugărească în Dobrogea romană. „Collegiile”

În producţia meşteşugărească din Dobrogea romană exploatarea mâinii de lucru a sclavilor avea o veche tradiţie. Este de presupus chiar ca, în epoca romana, numărul sclavilor a crescut. Lucrul e uşor de înţeles dacă ne gândim, pe de o parte, la condiţiile precare din punct de vedere economic şi politic, în care se găseau oraşele pontice la sfârşitul epocii elenistice, pe de altă parte la consolidarea orânduirii sclavagiste odată cu instaurarea stăpânirii romane. Un sclav este amintit printre membrii unei asociaţii religioase din Tomis, alături de alţi fideli de origine tracă şi greco-romană.

Mai numeroşi sunt pomeniţi în inscripţiile din această vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, sclavii eliberaţi, liberţii, ale căror obligaţii materiale şi morale faţă de stăpânii lor erau reglementate de dreptul roman. Unii dintre ei fac parte, împreună cu cetăţenii romani şi negustorii de origine greacă, din asociaţii de caracter profesional sau religios (collegia).

Apariţia unor astfel de asociaţii prezintă un interes deosebit pentru istoria economică şi socială a oraşelor greco-romane din secolele I-III d.Hr. Ele grupau oameni cu preocupări economice sau religioase comune. Astfel, putem aminti din nou colegiul corăbierilor de la Tomis sau pe acela de la Axiopolis, precum şi colegiul negustorilor din Callatis. Alte colegii de caracter religios, ca de pildă acelea ale adoratorilor şi preoţilor zeului oriental Attis din Troesmis şi din Tomis, cuprindeau fideli recrutaţi din toate păturile sociale.

Faptul că în inscripţiile care amintesc aceste asociaţii, oamenii liberi sunt pomeniţi nu o dată alături de sclavi sau de liberţi, are o adâncă semnificaţie istorică, legată de transformările care au avut loc începând mai ales cu secolul II d.Hr. În structura societăţii sclavagiste romane. Unele dintre aceste asociaţii au jucat, pe de altă parte, începând cu secolul III d.Hr., un rol tot mai însemnat. Prestarea unor servicii a devenit obligatorie în această vreme, deoarece numai pe calea aceasta statul roman mai putea să asigure transporturile necesare aprovizionării trupelor şi oraşelor, ca şi o seamă de alte activităţi de natură economică.

În a doua jumătate a secolului III d.Hr. situaţia se va agrava tot mai mult. Pe măsură ce criza generală a sclavagismului roman se accentua, în aceeaşi măsură sarcinile diferitelor asociaţii de caracter economic deveneau ereditare. Rigiditatea acestor dispoziţii generale, care au trebuit să atingă şi diferite sectoare ale vieţii economice, reflectă din plin situaţia tot mai grea în care se găsea Dobrogea la sfârşitul secolului III şi în secolele următoare.

Check Also

Dobrogea în timpul stăpânirii romane

Prin poziţia sa geografică şi strategică, Dobrogea romană constituie un adevărat bastion, a cărui importanţă …

Distribuţia proprietăţii în Dobrogea romană

Aşa cum s-a amintit mai sus, în satele din Dobrogea romană au apărut un mare …

Noi oraşe romane în Dobrogea

Urmele arheologice şi epigrafice descoperite în cele mai multe dintre aceste localităţi dovedesc ca, pe …

Dobrogea în perioada prăbuşirii stăpânirii romano-bizantine (602-679)

Evenimentele din anul 602 însemnau pierderea provinciilor nordice ale imperiului, care au fost luate în …

Dobrogea în timpul stăpânirii bizantine

În veacurile XI-XIII, teritoriul României dintre Dunăre şi Marea Neagră s-a aflat sub stăpânire bizantină. …