Sandu David

Sandu David (1923, Târgovişte - 30 iunie 2003) - poet .

David, al cărui nume este David Sohn, urmează Gimnaziul şi Liceul „Cultura”, apoi Colegiul pentru studenţi evrei „M. Onescu” din Bucureşti. Între 1942 şi 1944 este deportat în Transnistria, la Vapniarka. De aici ajunge aventuros în Israel, unde se stabileşte. Scrie în limba română şi mai ales în ebraică. A fost preşedinte al Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din Israel (1980-1990), e considerat reprezentativ pentru lirica israeliană, fiind ales preşedinte al PEN-Clubului israelian.

Formaţia sa literară a inclus, dincolo de modernismul european, viziunile lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi B. Fundoianu, apropiate universului propriei imaginaţii. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a ţării de naştere şi a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinaţia şi stingerea alternând. Livada şi pomul roditor, obsedante la David, au echivalenţe biografice, mărturisite în prefaţa cărţii, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieţii”.

Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviştei patriarhale cu castani, ale crâşmelor cu cântece ţigăneşti vechi ca şi vinul. Panorama portuară din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării şi a morţilor din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor şi a livezilor, există aici sfâşieri israeliene, meditaţii despre alterarea timpului şi a vieţii înseşi, despre dispariţia cântecelor şi despre durerea poeţilor.

„Amurgul zeilor” din oraşul malefic, neputinţa comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare şi alienarea aduc imagini şi motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului şi a livezii, oraşele îşi trăiesc delirul bolnav. Ceaţa umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă limpezimii solare - instalată în lumea strâmbă a barului cu pahare verzi şi flori artificiale de mătase. Primejdia comprimă timpul, zice poetul, şi nu e vorba despre primejdia războiului atomic, de pildă, ci despre dispariţia sentimentului moral.

Dansul în timpul ciumei nu va fi la David o aluzie istorică, ci o alarmă a echilibrului dobândit prin încercări existenţiale şi travaliu îndelungat de scriitor. Abisul peste care se dansează, precum pe puntea Titanicului, este adâncit de geometria universului tehnic, cu recea sa perfecţiune şi continua agresivitate. Valorile poetului se află aproape de casa sa din kibbutz, lângă portocali şi livadă, în răgazul pe care i-l lasă stările de graţie visate şi dobândite.

Opera literară

  • Nopţi la paralela 32, traducere de Liana Maxy, Bucureşti, 1994;
  • Dacă poezia mea..., traducere de Liana Maxy, postfaţă de Dan Laurenţiu, Bucureşti, 1996;
  • Timp fără trup, traducere de Sebastian Costin, ediţie îngrijită de Elena-Esther Tacciu, Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …