Sandra Cotovu

Sandra Cotovu (9 ianuarie 1898, Hârşova, judeţul Constanţa - 17 iulie 1987, Bucureşti) - prozatoare. Fiică a Mariei (născută Găitan) şi a lui Constantin Oancea, mare proprietar, Cotovu (al cărei prenume la naştere e Constanţa) se căsătoreşte după absolvirea liceului cu inginerul Virgil Cotovu şi locuieşte aproape două decenii la Constanţa, unde duce o existenţă fără griji materiale, mondenă.

La fel va face şi în capitală, frecventând mediile artistice (între care şi cenaclul Sburătorul), călătorind mult. Acest mod de viaţă este în bună măsură ilustrat în scrierile sale. O încercare nereuşită de a publica proză în „însemnări literare” (1919) determină începutul unei lungi corespondenţe şi prietenii cu George Topârceanu, devenit şi mentorul său literar. Colaborează la „Adevărul literar şi artistic” (unde debutează în 1935), „Însemnări ieşene”, „Viaţa românească” şi „Ramuri”.

Prin teme şi tehnică narativă, Cotovu se încadrează în categoria autoarelor de proză psihologică, inaugurată de Hortensia Papadat-Bengescu. Romanul Jocuri de apă (1938) tratează un caz de bovarism într-o manieră de sorginte proustiană. Existenţa eroinei este subminată de conştiinţa singularităţii sale, a diferenţierii de ceilalţi, a lipsei instinctului gregar, ceea ce o face să se simtă străină în propriul mediu familial şi social, să fie profund nemulţumită de conţinutul vieţii ei.

Neaccep­tând să se lase invadată de banalitatea cotidianului şi a obiş­nuinţelor, ea se imaginează ţâşnind ca un „joc de apă” ce scânteiază în lumina aspiraţiei spre ceva superior, spiritualizat şi estetizat - o lume conformă cu propria-i alcătuire sufle­tească. Doreşte să se elibereze de îngrădiri şi convenţii, să strălucească, să plutească prin forţa de levitaţie a iubirii, să se identifice cu sine printr-o trăire autentică, plenară.

Conştiinţă modernă, vie, uneori contradictorie, eroina verifică prin propria experienţă anumite idei literar-filosofice ale vremii sale. În principal, tehnica narativă constă în rememorări ale personajului, în urmărirea fluxului psihic, având ca efect o sensibilizare, o poetizare a realului prin delicateţea şi fineţea estetică a percepţiei, prin rezonanţele trăirilor. Celelalte personaje, mediul social au rol de revelator, de termeni negativi în definirea protagonistei.

Sentimentul alienării de propria fiinţă, provocat de căsătorie şi de convenţiile sociale, declanşează în romanul Fascinaţie (1943) rememorarea copilăriei luminoase, ca timp al unei existenţe autentice. Insatisfacţia generală a prezentului lasă loc unei sterile „fascinaţii” erotice, care, în final, o nedumereşte şi pe eroină, într-un Epilog parcă saturat de însăşi substanţa şi cazuistica tuturor frământărilor.

O vizibilă schimbare tematică şi tehnică aduce romanul Vijelie, apărut în 1947, care se vrea şi o cronică socială a perioadei 1936-1946, restrânsă la urmărirea desti­nului unei familii. Dezbinată o vreme de vârtejul întâm­plărilor vieţii, între care şi războiul, familia se reuneşte în final parcă verificând adevărul că, în pofida tuturor disensiunilor, rudenia de sânge rămâne unul dintre reperele stabile ale existenţei umane. Dar puterea de observaţie şi de analiză a autoarei nu este susţinută de o suficient de lucidă conştiinţă artistică (nedistanţarea de fapte, lipsa de discernământ şi de perspectivă asupra întregului), de unde aspectul de mozaic al secvenţelor epice.

Volumul de proză scurtă Divorţul Marianei şi alte schiţe (1941) nu diferă ca factură de romane, consemnând acelaşi lirism al unor analize psihologice nuanţate, în care vocea naratorului este acoperită de senzaţiile şi stările personajelor.

Opera literară

  • Jocuri de apă, prefaţă de George Topârceanu, Bucureşti, 1938;
  • Divorţul Marianei şi alte schiţe, Bucureşti, 1941;
  • Fascinaţie, Bucureşti, 1943;
  • Vijelie, Bucureşti, 1947; ediţie prefaţată de Mariana Vartic, Bucureşti, 1985.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …