Rusia şi mişcările populare din Moldova (1574-1593)

Tendinţele antiotomane ale politicii externe ruse începeau cunoscute de opinia publica europeana, care vedea în Moscova ocrotitoarea popoarelor subjugate de Imperiul Otoman.

Încă din 1576, ambasadorul veneţian la Constantinopol, într-un raport informativ, spunea limpede: „Sultanul se teme de marele duce al Moscovei, deoarece acesta e ortodox, iar popoarele Bulgariei, Serbiei, Bosniei, Moraviei şi Greciei, devotate Moscovei, sunt de asemenea ortodoxe... şi vor fi totdeauna gata să ia armele în mână şi să se ridice pentru a se dezrobi din sclavia otomană şi a se pune sub ocrotirea lui”.

Astfel, apare limpede că ajutorul dat de cazaci poporului român, în lupta sa pentru libertate, în ultimele decenii ale veacului al XVI-lea, ţinând seama de legăturile strânse dintre cazaci şi Moscova, este o formă (în condiţii istorice speciale) a sprijinului primit de poporul nostru din partea Rusiei. De aceea, în chip firesc, informatorii şi comentatorii vremii pun în legătură, de multe ori, acţiunile comune ale românilor şi cazacilor cu politica şi unele acţiuni ale Rusiei, ceea ce arată că, în conştiinţa oamenilor epocii, toate acestea nu puteau fi despărţite.

Chiar în timpul evenimentelor din 1574, de pildă, rapoarte sosite la curtea spaniolă vorbeau nu numai de o alianţă între Moldova şi Rusia, ci şi de mari pregătiri militare din partea Moscovei, pentru ajutorarea Moldovei. Câţiva ani mai târziu, în vremea acţiunilor conduse de Ioan Potcoavă, numeroase ştiri arată clar - şi una provine chiar de la regele Poloniei - că Moscova devenise adăpostul cel mai sigur pentru luptătorii antiotomani.

Alte ştiri din aceeaşi vreme scot în evidenţă rolul important al Rusiei în activizarea luptelor purtate împotriva ocupanţilor turci la marginile de răsărit ale Imperiului Otoman. Regele Poloniei, în apărarea sa faţă de Poartă de orice răspundere în ce priveşte atacurile căzăceşti, arăta că o cauză importantă a acestor atacuri era sprijinul Rusiei.

Poarta otomană reţinea acest lucru ca o importantă problemă de stat; discuţii aprinse au avut loc în divanul turcesc şi, la sfârşitul anului 1579, Sinan paşa susţinea teza războiului preventiv împotriva Moscovei. Ştiri din 1585 şi 1586 amintesc frecvent de acţiuni militare purtate de ruşi şi de cazaci în regiunile limitrofe moldo-ucrainene. În 1588, în cadrul unor puternice atacuri militare moldo-căzăceşti, se semnalează prezenţa unor contingente ruse sub zidurile Benderului, în timpul atacării cetăţii.

Rezistenţa înverşunată a maselor populare, spiritul lor de luptă, încordarea prelungită a acestei lupte au alcătuit de fapt pregătirea marii bătălii pe care o va desfăşura poporul român la sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui următor.

Check Also

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova …

Manufacturile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Apariţia manufacturilor este semnul premergător al orânduirii capitaliste. „Atelierele cu un număr de muncitori mai …