Rosa Del Conte

Rosa Del Conte (12 aprilie 1907, Voghera, Italia - 3 august 2011, Roma) - traducătoare italiană, istoric şi critic literar.

Licenţiată în litere magna cum laude a Universităţii din Milano (1931), a fost profesoară de limba şi literatura italiană la Universitatea din Bucureşti, la Câmpulung şi la Universitatea din Cluj (1942-1950), între 1948 şi 1963 predând şi la Universitatea din Milano limba şi literatura română, curs continuat, între 1957 şi 1978, la Universitatea din Roma. Este doctor honoris causa al Universităţilor din Bucureşti şi Cluj şi membră de onoare a Academiei Române (din 1994).

Del Conte este un nume de seamă în romanistică şi în eminescologie, având contribuţii majore la cunoaşterea şi dezvoltarea raporturilor culturale româno-italiene. A ţinut, în Italia, cursuri despre folclor şi cultura veche românească, ca şi despre scriitori din secolul al XIX-lea (de la Vasile Cârlova şi Ion Heliade-Rădulescu până la Alexandru Macedonski şi George Coşbuc).

În Mihai Eminescu o dell’Assoluto (1963), „cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă străină, lui Eminescu” (Mircea Eliade), analizează întreaga operă a poetului, evidenţiind temele liricii eminesciene, de la problema socială din Împărat şi proletar, viziunile cosmogonice din Rugăciunea unui dac, Scrisoarea I sau Luceafărul, până la modul cum este reflectat Iisus Hristos în opera poetului. Ultimele şase capitole ale monografiei examinează întruchipările timpului în poezia eminesciană: timpul demiurg, timpul biruit de poezie, sentimentul duratei şi ambivalenţei timpului, evaziunea din timp.

Dense sunt şi capitolele Eminescu şi tradiţia; substratul autohton al culturii sale şi Reflexe ale tradiţiei în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în critica europeană care s-a aplecat asupra operei poetului, universalitatea poeziei acestuia, unicitatea ei în contextul romantismului european.

Exegeta a pornit de la constatarea că „Lipseşte României... o operă care să examineze această poezie pornită din adâncimea poetului, pentru a-i identifica sămânţa germinală unică, sâmburele, din care şi pe care a crescut vigurosul său trunchi; cum de asemenea îi lipseşte acel comentariu punctual faţă de text, pe care noi îl considerăm indispensabil chiar cititorului român, şi care fără a se suprapune expresiei poetului, să-i conducă şi să-i lumineze înţelegerea”. Autoarea este convinsă că pentru Mihai Eminescu problema „cea mai acută” a fost determinarea „raportului dintre Dumnezeu şi lume, dintre existenţa definită ca temporalitate şi Fiinţa identificată cu Eternul”.

Pentru susţinerea acestei teze s-a bazat mai ales pe postumele poetului, fapt care a trezit unele rezerve (Vladimir Streinu), o postumă ca Învierea fiind socotită „autenticul testimoniu liric a ceea ce numim religiozitate eminesciană”. Pe lângă meritul de a fi examinat toate componentele esenţiale ale operei eminesciene, de a fi văzut-o „într-un tot de o impresionantă măreţie, corespunzând înseşi amplitudinii gândului poetic eminescian” (Marian Papahagi), cartea mai are şi meritul fundamental de a prezenta, în traduceri făcute cu multă ştiinţă, o bună parte din operă.

Studiu de tip universitar, de concepţie şi expresie croceană, cartea depăşeşte faza iniţială de receptare europeană simplistă a poetului, reprezentată de Albert Thibaudet (care vedea în Eminescu un „şansonetist”) şi Fernand Baldensperger (care credea că poetul are origine ruteano-română). Prin traduceri, de asemenea, ea depăşeşte unele încercări irelevante.

Opera literară

  • Lectura Dantis, Bucureşti, 1945;
  • Eminescu o dell’ Assoluto, Modena, 1963; ediţia (Eminescu sau Despre absolut), traducere şi prefaţă de Marian Papahagi, cuvânt înainte Zoe Dumitrescu-Buşulenga, postfaţă de Mircea Eliade, Cluj Napoca, 1990; ediţia Cluj Napoca, 2003;
  • Dal Cârlova al Macedonschi, Roma, 1967;
  • La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967;
  • Il periodo di transizione. Figura e momenti, Roma, 1967.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …