Revoluţia industrială şi progresul economic în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea

Revoluţia industrială - origini şi conţinut

Revoluţia industrială a fost anticipată de explozia demografică din cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi de revoluţia agricolă. Aceasta din urmă a însemnat renunţarea la practicile comunitare de valorificare şi exploatare a domeniilor rurale, îmbunătăţirea tehnicilor agricole şi generalizarea lor. S-au adăugat cultivarea unor noi plante, în special cele furajere, ameliorarea procedeelor de selecţie şi de tratare a plantelor şi animalelor, noile îngrăşăminte şi introducerea maşinilor. Organizarea fermelor agricole şi folosirea muncii salariate au transformat acest tip de activitate într-o variantă a celei industriale.

Saltul de la producţia manufacturieră la fabrici şi uzine a avut la bază maşinismul. Forţa motrice a maşinii cu abur, care a fost pusă la punct la mijlocul secolului al XVIII-lea de James Watt, a fost întrebuinţată mai întâi în domeniul minier, iar la începutul secolului al XIX-lea a devenit sursa de energie pentru maşinile folosite în industriile textilă, metalurgică şi siderurgică, în construcţii şi transporturi. Suportul teoretic al acestei dezvoltări sub forma marii producţii de fabrică l-a constituit liberalismul economic, ai cărui reprezentanţi principali au fost Adam Smith şi David Ricardo.

Inventarea locomotivei cu abur (George Stephenson) şi apariţia vaporului cu abur (Robert Fulton) au declanşat revoluţia transporturilor. Căile de comunicaţie, în special cele feroviare, s-au extins şi îmbunătăţit continuu, sporind viteza şi capacitatea de transport şi determinând scăderea preţurilor.

Această creştere economică spectaculoasă nu a fost însă lipsită de momente de criză, legate până la mijlocul secolului al XIX-lea de crizele politice ale epocii. După 1850 au avut loc crize de supraproducţie, de origine industrială, cauzate de dezechilibrele dintre cerere şi ofertă.

A doua revoluţie industrială s-a declanşat în jurul anilor 1880, ca urmare a utilizării unor noi surse de energie: petrol, electricitate, gazul natural. Ea a adus noi elemente: becul electric (Thomas Edison), motorul electric industrial (Ernst von Siemens) şi motorul cu explozie, ultimul având ca principală aplicaţie automobilul (Gottlieb Daimler şi Karl Benz). În plus, au apărut primele avioane (Wilbur şi Orville Wright, Traian Vuia şi Aurel Vlaicu), sistemul de comunicaţii a fost perfecţionat, a fost inventată telefonia (Alexander Graham Bell) şi radioul (Guglielmo Marconi). Bicicleta, maşina de cusut, coloranţii şi ţesăturile sintetice, cinematograful au devenit indispensabile vieţii de zi cu zi.

Geografia industrializării

Prima revoluţie industrială a avut loc în Anglia, care şi-a păstrat întâietatea în materie până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Au contribuit la aceasta descoperirile ştiinţifice ale englezilor de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, marile rezerve de cărbuni şi de fier, forţa de muncă abundentă şi ieftină, piaţa internă solidă şi resursele financiare provenite din comerţ şi colonii. Din Anglia, revoluţia industrială s-a extins prioritar în Europa Nord-vestică. În Franţa, persistenţa structurilor economice tradiţionale, penuria forţei de muncă şi a consumatorilor, slăbiciunea pieţei interne au făcut ca evoluţia să fie lentă, iar adevărata eră industrială să debuteze după 1890.

Intrarea Germaniei în epoca industrială, deşi târzie, a fost rapidă şi s-a datorat unificării politico-statale, intervenţiei masive a statului în economie, ponderii industriei grele şi strânsei legături dintre cercetare şi producţie. La sfârşitul secolului, Germania a devenit prima putere economică a Europei. În restul continentului, rezistenţa vechilor structuri economice a făcut ca dezvoltarea industriei să fie izolată, precum în cazul Boemiei din Imperiul Austro-Ungar, şi să fie în mare măsură legată de capitalul occidental. Începând cu anul 1880, creşterea economică a Rusiei, generată de revoluţia industrială, a fost rapidă, dar fără să cuprindă întregul spaţiu economic rus. Revoluţia industrială s-a extins şi în afara Europei, cuprinzând îndeosebi Statele Unite şi Japonia.

Urmări

Revoluţia industrială a avut drept consecinţe o creştere economică fără precedent, progresul spectaculos al randamentelor şi al productivităţii muncii. Totodată, a generat mutaţii importante în structura pe ramuri şi pe regiuni a economiei. Apariţia marilor concentrări industriale a provocat dezechilibre regionale şi schimbări importante în plan social prin apariţia unor noi forţe sociale, burghezia şi proletariatul. A deschis totodată şi un nou capitol în istoria vieţii social-po-litice şi culturale a societăţii.

Descoperiri ştiinţifice şi inovaţii tehnice

  • 1764: maşina de filat (James Hargreaves)
  • 1785: războiul de ţesut (Edmund Cartwright)
  • 1807: vaporul cu abur (Robert Fulton)
  • 1814: locomotiva (G. Stephenson)
  • 1830: prima cale ferată: Manchester - Liverpool
  • 1831: secerătoarea (Cyrus Hali McCormick)
  • 1837: telegraful electric (Samuel Morse)
  • 1840: îngrăşăminte chimice (Justus von Liebig)
  • 1856: procedeul Bessemer (obţinerea oţelului)
  • 1859: primul puţ cu petrol (Pennsylvania)
  • 1869: dinamul (Zenobe Gramme)
  • 1876: telefonul (Alexander Graham Bell) bicicleta (H.G. Lawson)
  • 1879: becul electric (Thomas Edison)
  • 1885: automobilul (Gottlieb Daimler, Karl Benz)
  • 1895: undele radio (Guglielmo Marconi)
  • 1900: dirijabilul (Fernand von Zeppelin)
  • 1903: primul zbor în avion (fraţii Wilbur şi Orville Wright)
  • 1906: primul avion acţionat cu mijloace proprii (Traian Vuia)

Revoluţia industrială în România

În spaţiul românesc, prima maşină cu abur a fost pusă în funcţiune în 1838 la Zlatna, în industria minieră. În 1846, forţa aburului a fost introdusă şi în Ţara Românească, în domeniul morăritului. Totuşi, la noi, revoluţia industrială s-a declanşat abia în ultima treime a secolului al XIX-lea. Către sfârşitul secolului, industriile alimentară, forestieră, transporturile erau înzestrate cu maşini, însă altele, precum industria textilă, erau abia la început.

Acest proces s-a realizat mai ales pe baza importurilor şi utilizând în mare măsură capital străin. Cu timpul, şi datorită urbanizării, industria materialelor de construcţii a înregistrat sporuri considerabile. O creştere importantă a avut-o industria extracţiei şi a prelucrării produselor petroliere. În Transilvania a căpătat importanţă industria extractivă şi metalurgică. Expresia acestei evoluţii a fost apariţia unor întreprinderi cu ridicat potenţial economic ca Atelierele CFR, Arsenalul Armatei, fabrica Vulcan din Bucureşti, fabricile de zahăr din Roman şi Mărăşeşti, fabrica de postav din Buhuşi, fabricile de hârtie din Buşteni şi Letea, uzinele siderurgice din Hunedoara.

Check Also

Transformări economice şi sociale la Histria secolului al V-lea î.Hr.

Înflorirea economică a Histriei se reflectă pe de o parte în monumentele clădite în acea …

Dezvoltarea economică a oraşelor din Dacia romană

Dezvoltarea oraşelor şi a vieţii orăşeneşti a fost legata de bogăţiile agricole sau miniere ale …

Intensificarea exploatării economice a Moldovei şi Ţării Româneşti de către Poarta Otomană în secolul al XVIII-lea

Dominaţia otomană, în forma turco-fanariotă pe care o capătă în veacul al XVIII-lea, se caracterizează …

Situaţia economică, socială şi politică din Moldova şi Ţara Românească în ajunul Revoluţiei de la 1848

Dezvoltarea forţelor de producţie în Ţara Românească şi în Moldova în perioada premergătoare anului 1848 …

Revoluţia agricolă şi industrială din Anglia

În secolul al XIV‑lea, ciuma neagră, reducând în mod brusc populaţia Angliei cu o treime, …