Revoluţia din 1848-1849 în ţările române

Revoluţia europeană din 1848 a izbucnit în luna ianuarie la Palermo. În februarie regele Ludovic-Filip era răsturnat la Paris, iar în martie populaţia Vienei era în stradă. Impactul acestei cascade a revoluţiilor democratice a fost resimţit şi în principatele române.

Mişcarea de la Iaşi

Cadrul internaţional favorabil a fost doar ocazia revoluţiei române. Ea a avut însă cauze specifice societăţii româneşti: acutizarea problemei agrare şi necesitatea rezolvării sale, acţiunea contradictorie a Regulamentului organic şi asuprirea străină în cele trei ţări româneşti. Efervescenţa începe la Iaşi la 27 martie, când la hotelul Petersburg circa o mie de revoluţionari adoptă o petiţie în 35 de articole pe care o înaintează domnitorului Mihail Sturdza.

Cererile nu erau prea radicale, astfel că a fost acceptate de domnitor, mai puţin două: cea referitoare la alegerea unei alte Adunări Obşteşti (din care nu mai trebuiau să facă parte oamenii domnitorului) şi cea referitoare la formarea unei gărzi civice. Somat să accepte petiţia fără nici o modificare, Mihail Sturdza anihilează mişcarea cu brutalitate. 13 revoluţionari arestaţi sunt trimişi în exil la Istanbul. Şase dintre ei scapă însă la Galaţi şi se refugiază în Transilvania.

Revoluţia din Ţara Românească

În Ţara Românească revoluţia a fost bine organizată de un Comitet Revoluţionar. Ea a izbucnit în două locuri: la 9 iunie, la Islaz, unde a şi fost citit programul revoluţiei - ce prevedea, spre deosebire de cel moldovean, emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor şi abolirea protectoratului rusesc, alegerea unui principe pe cinci ani şi emanciparea evreilor şi ţiganilor - şi, la 11 iunie, la Bucureşti. Domnitorul Gheorghe Bibescu, iniţial de acord cu programul revoluţionarilor, abdică două zile mai târziu. Un guvern revoluţionar, avându-i în frunte, printre alţii, pe Nicolae Golescu, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, conduce ţara vreme de aproape două luni.

Guvernul are realizări însemnate: desfiinţează rangurile boiereşti, instituie tricolorul ca drapel naţional, trece la crearea gărzilor civice şi la alcătuirea unei armate naţionale şi încearcă chiar rezolvarea problemei ţărăneşti: o comisie a proprietăţii discută problema împroprietăririi ţăranilor, dar în final problema rămâne nerezolvată. În faţa amplorii neaşteptate a mişcării din Muntenia, turcii intervin mai întâi pe cale diplomatică, înlocuind guvernul revoluţionar cu o locotenenţă domnească. Apoi, sub presiunea Rusiei, hotărăsc să reprime brutal mişcarea: incidente sângeroase au loc cu acest prilej în Dealul Spirii, când pompierii căpitanului Zăgănescu încearcă zadarnic să oprească lichidarea revoluţiei.

Revoluţia română din Transilvania

În întreg Imperiul habsburgic, existenţa mai multor popoare cu interese deosebite, dacă nu de-a dreptul contradictorii, a complicat considerabil situaţia. Astfel, în Transilvania, revoluţia maghiară a intrat în conflict cu cea română, căci prima, animată de un naţionalism excesiv, proclama anexarea provinciei la Ungaria şi refuza acordarea de drepturi egale românilor.

Aceştia din urmă protestează şi, la Blaj, au loc trei mari adunări naţionale, cea mai importantă fiind cea din 3-5 mai care a cuprins 40.000 de oameni. Aici Simion Bărnuţiu rosteşte un discurs înflăcărat şi este adoptat programul revoluţiei - „Petiţia Naţională” - care cere egalitatea în drepturi a naţiunii române cu celelalte naţiuni din Transilvania, oficializarea limbii române, desfiinţarea iobăgiei etc.; cererile au fost refuzate de maghiari.

În aceste condiţii, Avram Iancu trece la organizarea unei armate revoluţionare în Munţii Apuseni şi instaurează chiar o administraţie românească în Transilvania. Ofensiva trupelor maghiare, condusă de generalul Iosif Bem, restrânge această arie la Munţii Apuseni. Nicolae Bălcescu încearcă să medieze o împăcare între Lajos Kossuth şi Avram Iancu. Se ajunge chiar la un acord, dar prea târziu, căci la 13 august 1849 armata rusă, chemată în ajutor de împăratul Austriei Franz Josef, îi înfrânge pe maghiari la Siria (Vilagos), lângă Arad. Revoluţia paşoptistă română s-a desfăşurat cu mai puţină intensitate şi mai puţine reuşite şi în Banat şi Bucovina.

Programul revoluţiei din 1848-1849

Revoluţia europeană din 1848 nu s-a desfăşurat uniform. Obiectivele urmărite de revoluţia franceză de la 1848 au fost de natură politică: înlocuirea dominaţiei aristocraţiei financiare cu un regim politic democratic, în Germania şi Italia obiectivele au fost naţionale şi politice, urmărind unitatea statală şi accesul burgheziei la viaţa politică. În Imperiul habsburgic obiectivele au fost de natură socială, politică şi naţională, urmărind realizarea libertăţii sociale şi naţionale, precum şi modernizarea societăţii. Două erau însă obiectivele majore care frământau societatea românească, cu nuanţe diferite de la principate la teritoriile locuite de români dar aflate sub dominaţie habsburgică.

Pe plan naţional, în principate se dorea înlăturarea regimului regulamentar, socotit a fi opera unui regim de ocupaţie străină, în Transilvania, pericolul naţional provenea de la naţionalismul maghiar care urmărea încorporarea Transilvaniei ca şi a Banatului şi „părţilor vestice”, într-o Ungarie Mare. În Bucovina, pericolul pentru români consta în politica de germanizare dusă de Curtea de la Viena. Pe plan social şi politic, problemele esenţiale erau democratizarea societăţii, rezolvarea chestiunii ţărăneşti şi, respectiv, introducerea principiului suveranităţii şi independenţei naţionale.

Check Also

Cultura în ţările române în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Însemnatele prefaceri prin care au trecut ţările române în a doua jumătate a secolului al …

Desfăşurarea revoluţiei populare până la proclamarea Republicii Populare Române

Situaţia politică şi economică a României după victoria insurecţiei Insurecţia armată din august 1944 a …

Organizarea luptei revoluţionare din 1848 în Ţara Românească

Mişcarea revoluţionară din Ţara Românească avea o organizaţie în societatea secretă „Frăţia”, întemeiata la 1843 …

Gândirea filozofică, economică şi socială în ţările române în perioada destrămării feudalismului

Gândirea filozofică se dezvoltă în Transilvania, începând cu a opta decadă a secolului al XVIII-lea, …

Poziţia caimacamilor lui Scarlat Callimachi în timpul Revoluţiei din 1821

Susţinerile unor istorici despre sprijinul dat de Constantin Samurcaş răsculaţilor în Oltenia implică negarea caracterului …