Revelion, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Revelion, de Mircea Sântimbreanu, este o schiţă care face parte din volumul Recreaţia mare, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1965 la Bucureşti.

Recreaţia mare, de Mircea Sântimbreanu (comentariu literar, rezumat literar)

Mircea Sântimbreanu

Fragment

Totul decurgea din faptul că de data aceasta ţineam cu orice preţ să fiu atent. Nu ştiu cum să exprim starea aceasta, dar nu se poate să n-o cunoaşteţi. Să mă explic! Când te gândeşti, să zicem, la vacanţă, asta este ceva foarte clar, ca staţia terminus a unei călătorii, de exemplu. Eu pot în orice zi a anului, dacă vreau, chiar la 15 septembrie, să mă şi imaginez în vacanţă. E ca şi cum mi-ar fi dor de un bun prieten de care m-am despărţit. E ceva neclar în asta? Sau: m-am despărţit de mare, cu şase-şapte luni în urmă. Ţin minte şi acum gustul trist al ultimei băi, pot să vă vorbesc despre ultimii paşi pe nisipul plajei şi - chiar dacă afară acum ninge - n-am nicio dificultate în a-mi închipui ce va fi peste şase-şapte luni, în prima clipă când, azvârlindu-mi valiza lângă catargul taberei, o s-o iau razna, despicând briza sărată, spre malul mării. Uite, simt de pe acum cum trosnesc scoicile sub talpa mea goală... Pot să dau şi alte exemple, dar cred că e de ajuns. Ce vreau să spun? Că în toate situaţiile legate de ce va fi, de ce se va întâmpla, imaginaţia mea funcţionează cu precizie, aproape ca şi cum aş citi o scrisoare pe care eu însumi mi-aş fi expediat-o. În toate, afară de una: revelionul. Cuvântul acesta mi-e foarte drag şi, totodată, oarecum străin, apropiat, dar solemn, dorit, dar înfricoşător. Cuvântul sună ca o galerie de bolţi peste care s-a lăsat întunericul. Ei da, acolo, undeva, la capăt, la ultima treaptă, se află El, Revelionul...

Şi eu nu pot îndrepta lanterna până acolo, căci la distanţă nu se vede nimic, iar la capăt n-am fost niciodată. De ce? Pentru că, de fiecare dată, când mai era o singură cotitură, un singur pas, când toata lumea, aţâţată, se ridica, înălţa paharele şi, pregătindu-se să ciocnească, spunea; „Vine, se apropie, mai e un picuţ!” eu adormeam. Ca în povestea cu merele de aur, ceva mă toropea deodată şi auzeam totul parcă de sub un balot: strigăte, pupături, brusca explozie de veselie. Toată lumea păşea ca pe un covor miraculos ivit sub picioarele tuturor, iar eu făceam eforturi disperate să nu adorm, adică să nu fac ceea ce fac zi de zi şi în această noapte, pentru că e REVELION, şi nu puteam, nu puteam, nu puteam...

Astăzi, însă, azi 31 decembrie, în această zi pe care o văd, o pipăi, nu se va întâmpla aşa. Ziua aceasta de 24 de ore va fi în întregime a mea, până la ultimul ei strop. O voi ţine în mână ca pe o funie, strâns, moment de moment, de dis-de-dimineaţă până a doua zi în zori. Astăzi mă interesează numai şi numai acest lucru, timpul acestei zile, fir cu fir, şi voi fi la fel de atent ca atunci când, după un an, revăd plaja, sau o livadă, sau râul de la ţară...

E drept, am şi treburi, ca toţi ceilalţi. În aer e ceva ciudat, toţi aleargă care încotro, zoriţi ca în nicio altă dată şi, nu ştiu, parcă această alergătură, acest zor e însăşi sărbătoarea. Eu am o listă scrisă: cumpărături, vizite, telefoane, mărunţişuri, mereu tai ceva şi completez ceva, la fiecare punct sunt subpuncte, alerg, alerg...

Uite, e seară, s-au aprins luminile, revelionul păşeşte deja undeva, în lume, în Kamciatka, de pildă, dar noi mai avem câteva turnante, noi alergăm, alergăm... Costumul, piperul şi muştarul, bileţelele de plăcintă, scobitorile... sună telefonul.

- Ionele, du-te tu!... Felicitările şi telegramele... tovarăşei diriginte i-ai scris?... Cuptorul duduie, o damigeana s-a spart... sifoanele le-ai umplut?

- Da, mamă!

- Atunci scrie bileţele pentru musafiri... Dar ce, căşti? Şi revelionul păşeşte undeva în lume... se apropie, se apropie... Eu sunt zorit şi... casc, casc...

- Vin musafirii. Ce spun? Acelaşi lucru:

- Vai, ce băiat mare! O să rămâi cu noi de revelion, nu-i aşa? Mai e o oră şi...

- Oaaah!

- Tii, ce-a crescut!!! Un bărbat adevărat... Dar ce? Căşti?

- Oaaah!

Aud REVELIONUL... Îl aud din ce în ce mai clar şi mai... Înăbuşit, ca şi cum ar călca pe un covor aşternut acum sub picioarele tuturor... Primii paşi. Mai e o treaptă... una singură... şi...

îl aud... Revelionul e aproape, e dincolo, în sufragerie... Şi eu în dormitor. Dorm... Oaaah !

La anul şi la mulţi ani!

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …