Regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Proclamarea Republicii Populare Române nu a fost expresia unei voinţe populare, ci rezultatul unui dictat al comuniştilor dirijaţi din exterior de către Moscova. Prin acest act s-au pus bazele statului totalitar condus de partidul unic, ale centralizării economiei şi conducerii ei prin planuri cincinale, ca şi ale supremaţiei poliţiei politice secrete, Securitatea.

Crearea statului totalitar

Proclamarea Republicii a creat condiţiile realizării statului totalitar. Primul pas în acest sens a fost crearea partidului unic numit Partidul Muncitoresc Român (din 1965 s-a revenit la numele de PCR). Al doilea pas spre totalitarism a fost adoptarea Constituţiei Republicii Populare Române ce prelua tiparele Constituţiei sovietice din 1936: întreaga putere în stat era deţinută acum, formal, de un parlament unicameral numit Marea Adunare Naţională, ai cărui membri erau însă desemnaţi spre a fi aleşi de către partidul unic care, în lipsa oricărei opoziţii, îşi putea impune nestingherit voinţa politică.

PCR a acţionat cu rapiditate pentru a transforma România, urmând modelul sovietic şi folosind practicile staliniste. Stalinismul economic a însemnat atât naţionalizarea întreprinderilor, etatizarea băncilor, minelor, întreprinderilor de transport etc., cât şi colectivizarea agriculturii. 80.000 de ţărani, conform statisticilor oficiale, au fost arestaţi pentru refuzul de a se înscrie în gospodăriile colective, astfel încât până în 1962 au fost colectivizate 96% din terenurile arabile ale ţării. Industria a început să fie condusă după planuri cincinale (primul 1951-1955) care au stabilit ritmuri înalte de dezvoltare, necorelate însă cu resursele ţării.

Stalinismul politic (deţinerea monopolului puterii de către un partid unic sprijinit de o puternică poliţie politică) a însemnat desfiinţarea tuturor partidelor politice, indiferent de ideologia lor, şi lichidarea presei independente. Demnitarii vechii Românii au fost exterminaţi în lagăre de muncă şi închisori, precum cele de la Sighet, Gherla sau Piteşti. O reţea de lagăre şi închisori au apărut în întreaga ţară. La Piteşti s-a folosit între 1948 şi 1952 experimentul numit „reeducare”, ce consta în aplicarea de torturi fizice continue însoţite de presiuni psihologice în urma cărora individul era obligat să cedeze şi să devină complice al călăilor.

Un alt loc sinistru al represiunii a fost Canalul Dunăre - Marea Neagră în care au fost închişi 80.000 de oameni, mulţi dintre ei pierind datorită brutalităţii cu care au fost trataţi şi condiţiilor inumane de muncă şi de existenţă. În 1948 a fost înfiinţată Securitatea, încadrată cu agenţi sovietici deveniţi generali români. Alegerile parlamentare din anii 1948, 1957, 1961, 1965 au fost câştigate cu procente neverosimile de peste 99%. Dej a devenit tot mai puternic în partid înlăturându-şi rând pe rând toţi rivalii.

Stalinismul cultural a însemnat ruperea legăturilor cu Occidentul şi adoptarea modelului sovietic - proletcultismul. Învăţământul a fost organizat tot după model sovietic, iar istoria a fost rescrisă pe baze marxist-leniniste. Oamenii de cultură neînregimentaţi au fost arestaţi sau marginalizaţi. A fost introdusă cenzura presei şi tipăriturilor, astfel ca nici o informaţie potrivnică regimului să nu ajungă publică. Biserica, ultimul obstacol în calea impunerii modelului sovietic, a fost şi ea subordonată autorităţilor, iar cea greco-catolică a fost forţată să se unească cu cea ortodoxă.

Politica externă

În 1949 România s-a numărat printre statele comuniste care au semnat acordul de constituire al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), iar în 1955 pe cel al Pactului de la Varşovia - o alianţă militară a statelor supuse Moscovei ce s-a contrapus blocului militar al statelor occidentale, NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord).

În 1958, în noul context internaţional de după revoluţia anticomunistă maghiară din 1956, guvernul a obţinut retragerea din ţară a unităţilor militare sovietice. Începând de atunci România se detaşează progresiv de URSS, fără a abandona însă modelul sovietic. Astfel, ea refuză să secondeze Moscova în dorinţele sale de hegemonie asupra mişcării comuniste internaţionale şi îşi ia ca aliat China, bucurându-se şi de încurajările Occidentului. Totodată, ea se opune aşa-numitului plan Valev iniţiat de Moscova, ce prevedea crearea unei regiuni economice agricole, cu teritorii din URSS, România şi Bulgaria.

Rezistenţă şi represiune

Principala caracteristică a statului între anii 1948 şi 1965 a fost accentuarea funcţiei sale represive. După ce în 1945 PCR acceptase deportarea în stepele ruseşti a mii de etnici germani din România, pe motivul colaborării cu naziştii, în 1948 sate întregi cu populaţie sârbească au fost strămutate de pe graniţa cu Iugoslavia în mijlocul Bărăganului pentru a nu fi contaminate de ideologia lui Tito care nu recunoştea autoritatea lui Stalin în ţara sa.

Au fost azvârliţi în închisori liderii PNŢ (Iuliu Maniu, Ion Mihalache), ai PNL (Dinu Brătianu), precum şi acei lideri ai PSDR (Constantin Titel Petrescu) care nu fuseseră de acord cu fuziunea dintre partidul lor şi PCR. Biserica Unită a fost lichidată (1948), iar episcopii ei arestaţi. Represiunea s-a extins apoi şi la alte categorii sociale: ţărani, muncitori, intelectuali. „În numele luptei împotriva chiaburilor, peste 80.000 ţărani [...] au fost trimişi în judecată [...]”, recunoştea chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1961.

În acest răstimp a existat însă în Munţii Carpaţi o rezistenţă armată, opozanţii regimului formând aici detaşamente care au sfârşit însă prin a fi capturate de trupele de Securitate.

Check Also

Regimul nobiliar în Moldova în primele decenii ale secolului al XVII-lea

În Moldova, instaurarea regimului nobiliar s-a realizat prin ridicarea la domnie a familiei Movileştilor, prima …

Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Puternica afirmare militară a românilor sub conducerea lui Mihai Viteazul şi situaţia politică generală a …

Instaurarea regimului austriac în Transilvania

Noua perioadă din istoria Transilvaniei se caracterizează printr-o stare de criză, care afectează atât economia …

Regimul Antonescu

Septembrie 1940 Pierderile teritoriale din vara anului 1940 au accentuat criza regimului instaurat de Carol …

Regimul habsburgic în Transilvania şi regimul fanariot în Moldova şi Ţara Românească până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania Ocuparea Transilvaniei de austrieci În mijlocul rivalităţilor dintre marile puteri …