Regimul dominaţiei otomane asupra ţărilor române în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Regimul economic

Pare paradoxal la prima impresie, dar este totuşi explicabil, că în secolul al XVII-lea dominaţia otomană asupra ţărilor române a fost mai puţin apăsătoare în raport cu situaţia din momentul ocupării tronului de Mihai Viteazul. Explicaţia constă în faptul că Poarta otomană nu dorea să provoace reeditarea întâmplărilor din ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, mai ales că nici situaţia Imperiului otoman nu era atât de consolidată.

Haraciul. Peşcheşurile

După Mihai Viteazul haraciul Ţării Româneşti se stabilise la 32.000 galbeni, adică 20% din valoarea celui plătit la urcarea pe tron a lui Mihai. Vreme de 3 decenii haraciul a cunoscut o singură urcare de 10.000 galbeni. Situaţia este asemănătoare şi în Moldova, unde evoluţia lui e şi mai puţin marcată faţă de Ţara Românească. În Transilvania haraciul a fost suspendat chiar pentru un timp şi până la mijlocul secolului al XVII-lea se menţine la valoarea iniţială, adică la 10.000 galbeni.

Din deceniul al 4-lea şi al 5-lea, haraciul înregistrează un salt în toate cele trei ţări româneşti, menţinându-se relativ echilibrat în întreg veacul. Peşcheşurile anuale se menţin şi ele la un nivel scăzut, reprezentând circa 25-30% din valoarea haraciului în Ţara Românească, mai urcate în Moldova şi Transilvania. Mai greu apăsau însă peşcheşurile sau darurile ocazionale, pretinse cu cele mai felurite prilejuri de guvernanţii de la Constantinopol şi care nu erau reglementate prin nici o normă.

Şi mai mari erau cheltuielile pentru obţinerea domniilor care oscilau în funcţie de pretendenţi şi de venalitatea unor dregători mari ai Porţii. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se introduc darurile pentru confirmarea anuală sau la trei ani a domnilor, numite mucarer, mic cel anual şi mare cel trienal. Războaiele solicitând tot mai mari cantităţi de produse, prestaţiile din această categorie cresc în secolul al XVII-lea, când Imperiul otoman a purtat un şir neîntrerupt de războaie în Asia şi Europa. Din aceleaşi motive, se accentuează monopolul comercial pentru asigurarea Porţii cu produse.

Regimul politic

Cu toate că ţările române îşi păstrează autonomia internă, amestecul turcilor în viaţa politică e din ce în ce mai insistent. Cu rare excepţii, domnii şi principii erau numiţi direct de Poartă. Pentru a împiedica consolidarea domniilor, domnii sunt schimbaţi foarte des. În secolul al XVII-lea media unei domnii în Moldova a fost aproximativ de doi ani şi jumătate, în Ţara Românească de patru ani şi jumătate, iar în Transilvania, mai liberă, de şase ani.

Domnii şi principii sunt supravegheaţi în mod permanent de dregătorii otomani trimişi periodic sau sunt chemaţi la Poartă unde li se rezerva o primire de multe ori umilitoare. Controlul domniilor şi al politicii interne şi externe a ţărilor române se mai exercita şi prin intermediul divanurilor în care intrau tot mai numeroşi greci şi levantini, oameni de încredere ai Porţii.

Check Also

Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea

Puternica afirmare militară a românilor sub conducerea lui Mihai Viteazul şi situaţia politică generală a …

Instaurarea regimului austriac în Transilvania

Noua perioadă din istoria Transilvaniei se caracterizează printr-o stare de criză, care afectează atât economia …

Regimul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Proclamarea Republicii Populare Române nu a fost expresia unei voinţe populare, ci rezultatul unui dictat …

Regimul Antonescu

Septembrie 1940 Pierderile teritoriale din vara anului 1940 au accentuat criza regimului instaurat de Carol …

Regimul habsburgic în Transilvania şi regimul fanariot în Moldova şi Ţara Românească până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania Ocuparea Transilvaniei de austrieci În mijlocul rivalităţilor dintre marile puteri …