Raporturile Ţării Româneşti cu Moldova, Polonia şi Ungaria în timpul lui Mircea cel Bătrân

Pentru a lupta cu succes împotriva primejdiei otomane, Mircea cel Bătrân a căutat să întreţină raporturi bune cu ţările vecine şi sa-şi asigure, în caz de nevoie, sprijinul acestora. Cu domnii Moldovei Petru I şi Roman I, Mircea întreţine relaţii de strânsă prietenie. Cele două ţări duc în această vreme o politică comună în raporturile lor cu Ungaria şi Polonia. Prin intermediul domnului Moldovei, Mircea câştigă şi prietenia regelui Poloniei.

După 1395, însă, datorită politicii pe care o duce Ştefan, domnul de atunci al Moldovei, de sprijinire a duşmanilor interni ai lui Mircea şi de luptă împotriva aliaţilor acestuia, relaţiile dintre cele două ţări se înrăutăţesc, fără să se ajungă însă la un conflict armat. După moartea lui Ştefan, Mircea intervine în treburile interne ale Moldovei, înlăturând de la domnie pe Iuga şi punând în locul său pe Alexandru, fiul lui Roman I, cu gândul de a avea în Moldova un sprijin împotriva turcilor. Intervenţia aceasta - care a avut loc la începutul anului 1400 - cu rezultatele dorite de Mircea, scoate în evidenţă şi ea poziţia politică solidă a Ţării Româneşti în această vreme.

În 1390, Mircea încheie un tratat de alianţă şi cu Vladislav Iagello, regele Poloniei, prin care se leagă reciproc să se apere împotriva unui eventual atac al regelui Ungariei. După 1395, Vladislav Iagello sprijină pe rivalul lui Mircea, Vlad, fapt care duce la înrăutăţirea raporturilor dintre Ţara Românească şi Polonia. La începutul veacului al XV-lea, în 1403, Mircea reînnoieşte tratatul de alianţă cu regele Poloniei, acordând acum, ca şi mai târziu, în 1409, o serie de privilegii comerciale negustorilor din Polonia şi Lituania.

Raporturile dintre Ţara Românească şi Ungaria, în vremea lui Mircea cel Bătrân, au fost, în general, bune, ambele ţări având interese comune în lupta împotriva primejdiei otomane. Nu se cunosc împrejurările în care domnul Ţării Româneşti a reintrat în stăpânirea Severinului, Amlaşului şi Făgăraşului. În primele hrisoave emanate din cancelaria lui Mircea, ele nu figurează în titlul său, care este numai de: „domn a toată ţara Ungrovlahiei”.

Se pare că, în cursul anului 1389, profitând de luptele interne care măcinau regatul maghiar, el a pus din nou stăpânire pe ele. Deşi la început relaţiile dintre Mircea şi Sigismund au fost dominate de oarecare neîncredere, ulterior regele Ungariei, considerând că domnul Ţării Româneşti este un element de bază în lupta împotriva turcilor, îi recunoaşte acestuia stăpânirea asupra posesiunilor de peste munţi.

În 1395, se încheie la Braşov un tratat de alianţă între Mircea şi Sigismund, îndreptat împotriva turcilor, cuprinzând o serie de clauze din care rezultă poziţia importantă pe care o deţinea Ţara Românească în această vreme în sud-estul european. Cu această ocazie, foarte probabil, regele i-a dăruit lui Mircea cetatea Bologa de lângă Cluj şi Branul, care rămâne în stăpânirea domnului Ţării Româneşti până în 1425. În tot timpul domniei lui Mircea, raporturile cu Ungaria au rămas bune, nefiind tulburate de conflicte mai importante.

Check Also

Bătălia din Moldova (martie-august 1944)

În martie 1944, după aproape 3 ani de război, partea de est şi nord-est a …

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa …

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …