crispedia.ro Enciclopedie universală
Radu Cosmin (pseudonimul literar al lui Nicolae Tănăsescu) (6 decembrie 1879, Craiova, judeţul Dolj - ?) - prozator, publicist şi autor de versuri. Este fiul Elizei (născută Boboiceanu) şi al lui Ion Tănăsescu, avocat. A urmat liceul la Craiova, apoi a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti (1904). A fost profesor în mai multe oraşe, în anii de dinaintea pensionării aflându-se la Ploieşti. Temporar, a avut şi funcţia de inspector general al învăţământului secundar.
După câteva încercări neînsemnate, Cosmin publică, din 1912 versuri în „Viitorul” şi „Flacăra”, iar în „Adevărul”, stanţe satirice şi politice, care i-au adus notorietatea. Între 1918 şi 1922 a colaborat cu proză la „Universul”, „Dimineaţa” şi „Rampa”, iar în perioada 1932-1943 susţine o intensă activitate publicistică în „Cele trei Crişuri”, „Pământul” şi în numeroase reviste ploieştene, cele mai multe articole apărând sub genericul Figuri culturale din Bucureştii de ieri şi de azi. S-a bucurat de preţuirea şi prietenia multor personalităţi - Mihail Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Emanoil Bucuţa, Ion Petrovici etc. -, cu care a purtat o bogată corespondenţă.
Volumul Satire (1916) conţine versificări după modelul Scrisorilor eminesciene, în care sunt denunţate moravurile condamnabile ale „înaltei societăţi” bucureştene. Cu o viziune comună asupra vieţii, Cosmin nu reuşeşte decât o înşirare ternă de păcate omeneşti, de banalităţi, aproape fără nici o prelucrare artistică. O altă secţiune cuprinde versuri patriotice, de răsunet în 1915-1916, care, prin caracterul lor direct mobilizator, erau folosite ca material de propagandă românească şi între tinerii ardeleni.
Aşa e viaţa şi Trei femei, ambele din 1921, sunt culegeri de mici istorisiri ale unor întâmplări disparate, oarecare, lipsite, în general, de finalitate, dar justificate de autor prin dorinţa de a povesti lucruri adevărate.
Romanul Babylon (I-II, 1921) este în bună măsură o continuare a intenţiilor demascatoare din Satire, cu deosebirea că aici principalii vizaţi sunt ariviştii şi îmbogăţiţii de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intenţiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experienţe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui Cosmin, dimpotrivă, susţinute acuzaţii de imoralitate.
Consemnarea zi cu zi a celor văzute şi trăite de autor în timpul refugiului în Moldova (Pagini de pribegie, 1919) sau ca însoţitor al unei trupe a Teatrului Naţional din Bucureşti în primul turneu în oraşele eliberate (Prin Ardeal, 1919), se constituie într-o memorialistică originală, nu lipsită de interes documentar.
Un colaj de relatări ale ofiţerilor care au luptat în Transilvania şi Ungaria şi de reportaje formează substanţa altor două volume intitulate Românii la Budapesta (1920). Notele de călătorie din Drumuri de lumină (1943) sunt scrise cu aceeaşi emfază literaturizantă, exprimând încântarea în faţa frumuseţilor urbanistice, artistice sau naturale din ţările vizitate. Grefier neobosit al propriei existenţe şi al experienţei directe, Cosmin a produs o proză în care numai stilul, ornat şi retoric, indică o intenţie literară.
Opera literară
- Satire, Bucureşti, 1916;
- Pagini de pribegie, Bucureşti, 1919;
- Prin Ardeal, Bucureşti, 1919;
- Românii la Budapesta, I-II, Bucureşti, 1920;
- Babylon, I-II, Bucureşti, 1921;
- Aşa e viaţa, Bucureşti, 1921;
- Trei femei, Bucureşti, 1921;
- Drumuri de lumină, Bucureşti, 1943.